15:21
Ester are 31 de ani, este poeta, dar cu siguranta nu este genul acela de poet aerian, melancolic, trist, patruns de prea-plinul vietii sau, dimpotriva, de efemeritatea acesteia. Ester are o minte ascutita, critica, nu se sfieste sa isi spuna parerile, care de multe ori sunt in contradictie cu cele ale oamenilor din jur. M-am regasit in aceasta descriere, de mult prea multe ori am fost in aceeasi ipostaza, parerea mea fiind total opusa celei a majoritatii. Ca si mie, si lui Ester i se pare ca opiniile ei sunt juste si conforme cu realitatea.
Ester duce o existenta lipsita de sentimente puternice; are o relatie bazata, din partea ei, pe respect si comoditate. Scrie pentru a alunga melancolia si a oferi oamenilor un limbaj comun prin care sa inteleaga realitatea. Este o existenta cenusie, terna, dar totusi buna pentru ea, multumitoare.
Totul se schimba cand se indragosteste de Hugo, un pictor cu o permanenta nevoie de a fi admirat si sustinut. Magulit de atentia acordata de Ester, Hugo isi permite o mica aventura cu Ester, nebanuind ca din partea ei este mult mai mult.
Povestea este clasica: femeia simte mult mai mult decat barbatul, care nu a vrut decat o mica distractie pentru cateva seri. Magia cartii consta insa in felul in care Lena descrie, pas cu pas, obsesia care pune stapanire pe tanara femeie, care capituleaza sub avalansa sentimentelor pe care le traieste pentru prima data in viata. O femeie inteligenta, cu capul pe umeri. O femeie in care ne putem regasi usor multe dintre noi. Si totusi aceasta femeie inteligenta se agata de orice gest al barbatului, il diseca, il rastalmaceste pentru a se incadra in obsesia la care este incapabila sa renunte. Ia tacerile lui si le interpreteaza, le da o mie de sensuri, spera.
"Dragostea are nevoie de cuvinte. Te poți bizui și pe sentimentul fără
vorbe, însă numai pentru scurt timp. Iubirea fără cuvinte nu
supraviețuiește la infinit, nici iubirea numai din cuvinte. Dragostea e o
fiară flămândă. Trăiește din atingeri, din declarații repetate, din
ochiul care vede în ochiul altuia. Când ochiul e foarte aproape de al
celuilalt, nici unul nu vede nimic"
Are momente in care realizeaza ca nu merge, ca nu e in ordine, ca ceea ce face nu corespunde cu ceea ce ratiunea ii spune ca ar trebui sa fie. Si, totusi, nu renunta. O iubire ca aceasta, neimpartasita, trebuie traita pana la capat, altfel ea ramane acolo, in inima, ca un firicel de iarba ascuns sub un strat gros de zapada, care la primele raze de soare, scoate capul victorios. Firicelul acesta trebuie smuls, fara menajamente, de catre femeia insasi. Doar asa se va salva. Si o va face, dar abia dupa ce va trece prin toate etapele: gelozie, speranta, neincredere, ura, iasasi speranta, ridicol, umilinte, compromisuri, iar in cele din urma, resemnare si acceptare a realitatii.
Femeile care vor citi aceasta carte psihologica vor gasi toate acele etape prin care au trecut si ele daca au trait o iubire neimpartasita. Vor rascoli poate, din nou, trairi uitate, dar, cu siguranta, vor gasi raspunsuri la intrebari ramase fara raspuns, care poate le va aduce acel confort emotional de care au nevoie.
Cred ca aceasta carte trebuie citita atat de femei, cat si de barbati. Pe femei le va ajuta sa dea conotatia corecta, sau mai bine zis, mai apropiata de realitate, gesturilor si vorbelor barbatilor. Iar pe barbati ii va ajuta sa inteleaga ca, uneori, comportamentul lor este interpretat de femei cu totul altfel decat vor ei sa redea, ducand la situatii cu totul neplacute pentru toti. Va recomand, asadar, o carte care va va imbogati sufleteste, din care aveti multe de invatat, si care poate oferi raspunsurile la intrebarile atat acelora care ofera si primesc iubire, dar si ale acelora care doar ofera sau doar primesc.
Posted in:
Hrana pentru suflet
Postări
