Paris, orasul care m-a fermecat impotriva vointei mele

Am ajuns, in sfarsit, in Paris. Ani de zile l-am lasat in afara planurilor mele de calatorie deoarece nu ii credeam pe cei care marturiseau ca s-au indragostit de acest oras. Nu suport cliseele, am tendinta de a merge intrucatva impotriva curentului. Prefer sa imi formez ideile din experiente proprii sau dupa o documentare riguroasa, iar uneori asta se concretizeaza in conceptii total opuse celor imbratisate de majoritatea.

Am avut parte de o vreme foarte frumoasa, cu soare in cinci din cele sase zile petrecute in capitala franceza. Singura zi ploioasa a fost cea in care planificasem sa vizitam Louvre, asa ca de dimineata pana seara la opt, cat a durat vizita, ploaia nu ne-a deranjat. Noaptea ploaia s-a oprit si ne-a permis sa admiram turnul Eiffel in toata splendoarea jocului sau de lumini.

Oferta gasita pe Internet a fost una foarte avantajoasa, 250 euro 6 zile, cu avion si mic dejun, hotel Mercure Paris Porte De Pantin ****, situat in partea de nord a orasului, foarte aproape de statia de metrou Hoche. Recomand hotelul, nu este situat, intr-adevar, aproape de obiectivele turistice, dar oricum metroul te duce oriunde vrei intr-un timp relativ scurt, iar hotelul in sine este foarte curat, cu mic-dejun bogat, gustos si satios.

Am vizitat o parte din ceea ce ne propusesem, lasand restul pentru data viitoare. Nu am ratat, binenteles, turnul Eiffel. Ah, despre el credeam cel mai intens ca este un cliseu si ca oamenii  se entuziasmeaza doar asa, pentru ca asa au auzit ca fac si altii. Ei bine, nu! Are ceva aceasta constructie, acel je ne se quoi, care iti aduce zambet pe chip si admiratie. Mi-a placut la nebunie atat noaptea, plin de lumini, cat si ziua. Este impunator, te atrage, te leaga cu lanturi invizibile si cu greu iti da drumul. Senzatia clara e ca vrei sa il revezi, din nou si din nou...De ce? Habar nu am, nu imi explic, asa cum nu poti explica de ce ceva e frumos sau urat. E asa cum te face sa te simti, pentru cineva poate fi atragator, pentru altul respingator. Mie mi-a facut o impresie puternica si stiu ca vreau sa il revad.

• o alta impresie puternica mi-a provocat cartierul Montmartre. Pur si simplu l-am adorat din clipa in care am patruns in el. Ce-i drept, ziua plina de soare a avut si ea partea ei de "vina", facand ca totul sa para vesel, plin de viata si de zambete. Basilica Sacre-Coeur, morile de vant, Place Marcel Ayme, parcul Abbesses, stradutele inguste si pline de cafenele, toate fac parte din farmecul cartierului si il sporesc. E un must-visit pentru oricine vine in Paris.
• un alt cartier care mi-a placut mult, mult, mult este Marais, iar din Places des Vosges nu as mai fi plecat. As fi mers pe stradutele acestui cartier de dimineata pana seara, admirand cladirile elegante cu balconase cu masute de cafea, magazinele cochete, cafenelele, restaurantele si vitrinele cu bunatati.
• am vizitat catedrala Notre Dame (mi-a placut mult exteriorul), Louvre, Versailles cu a sa Sala a Oglinzilor, Muzeul Militar si mormantul lui Napoleon, Biserica Sainte-Chapelle, Pont Neuf (nu, nu am pus niciun lacat al iubirii!), galeriile Lafayette
• mi-a placut si cartierul La Defense, cartierul cu arhitectura moderna avand in centru Grande Arche si dome IMAX. Mi-a creat o altfel de senzatie, pe mine ma atrag mai mult orasele vechi, au mai multa personalitate si emana mai multa caldura.
• evitati Cite des Sciences; am vizitat Muzeul Stiintei in Barcelona, mi-a placut foarte mult acela si am crezut ca cel din Paris va fi la fel de bun, daca nu si mai si. Ei bine, nu, are cateva standuri cu experimente dedicate in special copiilor, asa ca, daca nu cumva sunteti cu copiii in vacanta, nu pierdeti timpul pe aici

Ei bine, da, recunosc, si eu m-am indragostit de Paris. Nu imi explic de ce, nu pot spune exact ce anume ma atrage la el, dar atmosfera din acest oras este (era, cel putin, sper sa fie si acum, dupa evenimentele din ianuarie 2015) una frumoasa, calda, plina de poezie pe malurile Senei, cu muzee doldora de istorie, arta si frumos, cu castele impunatoare, in care simti ca te intorci in timp. Istoria acestui oras s-a impregnat in strazi, in cladiri, in copaci, in tot, si nu ai cum sa nu rezonezi cu atata energie inmagazinata in fiecare fibra. Da, voi reveni in Paris, vreau sa ma reconectez la aceasta energie, sa resimt vibratiile ei, ale atator oameni celebri care au creat istoria pe care noi o cunoastem astazi si care au trait si s-au plimbat pe strazile acestui oras. Paris, je t'aime si abia astept sa te revad!

 

 

Posted in: Hoinari prin lume