StartCounter

sâmbătă, 29 septembrie 2018

Cupa vietii - umorul lui Mihail Bulgakov fara de care viata ar fi doar ironie, tristete si durere

Cupa vieții este o colecție de povestiri scrise de Mihail Bulgakov in stilul specific: cu mult umor si ironie, dar si tristete, teama sau chiar cruzime. In scrierile sale sunt zugravite diferite portrete literare si franturi de viata din Rusia natala: activisti de partid care se implica in toate aspectele vietii oamenilor (inclusiv in stabilirea numelor de botez ale nou-nascutilor), vecini barfitori, alcoolici, scriitori care abia isi duc zilele, vanzand articole pentru mancare, medici revolutionari care se hotarasc sa faca dreptate chiar daca asta inseamna sa isi incalce juramantul de a nu ucide, medici morfinomani, oameni carora medicina le da viata peste cap (un pacient este pe rand diagnosticat cu tuberculoza, probleme la rinichi, viermi intestinali, apendicita, insuficienta cardiaca, reumatism, pentru ca in final sa i se spuna ca e sanatos, se intoarce acasa dar afla ca l-a inselat nevasta), falsi mentalisti, tineri obisnuiti sa iubeasca si sa plece dar care isi gasesc nasul in final, oameni al caror curs al vietii se schimba intr-o zi nefasta, ca urmare a unor intamplari banale in aparenta...

In total, 36 de povestiri care poarta cititorul prin hatisurile mintii si ale vietii. Povestiri cu talc, din care fiecare are ce invata. Scene din viata obisnuita, oameni obisnuiti pusi in situatii obisnuite sau deosebite, viata pur si simplu, cu bune si cu rele. Cartea imi pare chiar ca o cupa imensa, in care s-au turnat mai multe tipuri din vinul vietii, unele dulci, altele acre, iar altele amare ca pelinul. Insa ceea ce deosebeste cartea Cupa vietii de altele este stilul inconfundabil al lui Bulgakov de a povesti, simplu, dur, plin de umor chiar si in situatii tragice.



vineri, 28 septembrie 2018

Pregatirea de toamna/iarna: coltul meu de lectura si relaxare


Vremea de afara, inceput de toamna, indeamna la stat in casa, cuibarita in fotoliu, alaturi de o carte buna si un ceai fierbinte si aromat. Iar noul meu colt de lectura arata tare bine! 

 

Culori calde, vesele, in lumina blanda a lampadarului a carui forma delicata, in stil vintage loft, imi aminteste de eleganta lebada, simbol al iubirii si al statorniciei.


Un colt care indeamna la relaxare, visare, un loc in care sa iti refaci energia necesara unei noi zile.



joi, 20 septembrie 2018

Tabloul meu cu amintiri

Un tablou etajera, realizata de designerii de la brand-ul italian, Mauro Ferretti. Mi-a placut de indata ce am vazut-o, pe bonami.ro. Mi-am imaginat-o pe peretele de un galben solar al living-ului meu, o pata de albastru superb, cu rama atent sculptata in stilul vintage. Minunata culoarea si detaliile!

Cautam de mult timp ceva asemanator; in urma cu cativa ani, am admirat pe peretele unei cafenele un dulapior etajera cu o multime de spatii pline de figurine, suveniruri ale proprietarilor, aduse din diverse colturi ale lumii. Mi-am spus atunci ca as vrea sa am si eu un astfel de raft parfumat cu amintirile mele din locurile superbe prin care m-am plimbat pana acum.

Cu ce am pictat tabloul meu etajera?
Cu statuia Fecioarei Negre de la Montserrat, o manastire aflata la 50 km de Barcelona, pe un munte de gresie.

Spania este o tara minunata, iar Andaluzia este un tinut fermecator, cu un parfum ametitor de flori de portocal. O mica farfurie colorata imi aminteste de orasul emblema al acestui tinut, Granada.

Un mic Colosseum imi aminteste de Roma, vizitata la pas si admirata in urma cu cativa
ani. Fiecare seara de plimbare se termina cu o portie generoasa de inghetata delicioasa!


Vacanta in Tunisia a fost una superba, cu plimbare pe camile in Douz si excursie in Sahara. O cutiuta cu nisipul desertului si un micut trandafir de nisip imi readuce in minte, ori de cate ori o privesc, dunele de nisip, muntii Atlas, oaza Chebika si ale sale cascade, amfiteatrul El Jem, mai impunator chiar decat Colosseum, lacul sarat Shott el Gharsa, orasul Star Wars, locul unde s-au filmat scenele din Mos Espa, casele pestera din Matmata si peisajul
selenar care le inconjoara,  cea mai mare colectie de mozaicuri romane si bizantine din muzeul Bardo din Tunis, minunatul orasel Sidi Bou Said, scaldat in alb si albastru sau vechea Cartagina, cu ale sale ziduri antice.

Un frumos mar din marmura imi aminteste de vacanta in Antalya, de zilele pline de
soare si atmosfera orientala de pe frumosul litoral turcesc.

O sticluta cu parfum de trandafiri, desenata cu motive traditionale bulgaresti, aminteste de excursiile la Balcic, cu minunatul castel si a sa gradina plina de trandafiri superbi.
O moneda inscriptionata sta marturie a escapadei noaste pe Zugspitze, 3000 m, cel mai inalt varf din Germania. Vacanta in Bavaria a fost una din cele mai frumoase de pana acum!

O mica rama, marturie de la nunta noastra, imi aminteste de evenimentul prin care am sarbatorit gasirea sufletului pereche. Si, in sfarsit, o fotografie cu noi doi, protagonistii acestui film frumos, viata noastra, presarat cu multe momente deosebite si vacante perfecte!



luni, 17 septembrie 2018

Fata cu portocale, de Gaarder Jostein - o carte cu parfum de portocale care te va provoca sa meditezi la propria existenta

Fata cu portocale, de Gaarder Jostein, este o carte frumoasa, care iti va ramane in minte prin problematica atinsa. Am inceput cartea destul de reticenta, nu stiam nimic despre acest scriitor si nu eram in dispozitia de a incerca ceva nou. Am inceput-o, totusi, si m-a prins in actiunea ei, care e un pic ciudata. Pentru ca intreaga poveste este de fapt "o scrisoare cu destinatia in viitor". Aceasta scrisoare este conceputa de tatal celui ce povesteste, Georg, cu cateva saptamani inainte de muri. Stiind ca e pe moarte si indurerat ca nu isi va vedea fiul, in varsta de doar cativa ani atunci, cum creste, se hotaraste sa ii scrie o scrisoare pentru ca acesta sa o citeasca pe la 14-15 ani, cand va avea capacitatea de a judeca singur si de a raspunde la o intrebare esentiala.

Scrisoarea e ascunsa si gasita din intamplare dupa multi ani. Ajunge la Georg, care incepe sa o citeasca, foarte tulburat de ciudata situatie de a citi randurile scrise de tatal sau cu atatia ani in urma. El nu si-l mai aminteste, dar prin aceasta scrisoare tatal sau ii povesteste intalnirea dintre un baiat, el insusi, si o fata. Fata cu portocale, pe care o urmareste pana in insorita Sevilla.

Am vizitat acest superb oras din Andaluzia. Poate de aceea am indragit aceasta carte. Deoarece mi-a amintit de strazile parfumate de florile de portocal, de piata Spaniei, unde m-am simtit pe un taram de poveste, de exoticul Alcazar, cu gradina luxurianta si zidurile bogat ornamentate. Andaluzia este una din cele mai frumoase regiuni din lume, un loc unde ma vad traind si imbatranind.

Asadar, Georg citeste ceea ce banuieste corect a fi povestea de iubire a parintilor sai. Ajunge astfel sa isi cunoasca tatal si sa se inteleaga ceva mai bine si pe sine. La final, urmeaza intrebarea. Marea intrebare, pe care fiecare dintre noi si-o poate adresa.
Ce am alege, daca ni s-ar da aceasta posibilitate: sa traim scurt timp pe Pamant, pentru ca in final, inevitabil sa murim, sau sa refuzam "oferta unei asemenea excursii in marea aventura", aceasta excursie "iute ca fulgerul, cu tema 'sa cunoastem viata de Pamant'"? Sa cunoastem iubirea, tristetea, furia, bucuria si toate celelalte, bune si rele, pentru ca apoi sa fim smulsi de aici, fara posibilitate de intoarcere?

O intrebare grea. Pentru ca "daca alegi sa traiesti, atunci alegi si sa mori". Frumoasa cartea, nu atat prin cele prezentate, cat prin discutia pe care o genereaza, fortandu-te sa iesi din cotidian, sa te analizezi si sa incerci sa gasesti un raspuns, venind cu argumente pro sau contra.

Asadar, e o carte care poate fi discutata la o iesire cu prietenii, si care astfel iese din anonimat. In plus, mi-a placut mult scriitura, mi-am subliniat o multime de fraze care sunt foarte frumos concepute si descriu multe lucruri resimtite si de mine.
O lectura placuta pe care o recomand celor cu o oarecare inclinatie spre filosofie.

marți, 4 septembrie 2018

Vacanta in Bavaria - suvenirul perfect!

Mi-am adus o bucatica din Bavaria acasa 😊 In fiecare vacanta caut suvenirul perfect, acel lucru (de obicei, nu magnet de frigider) care sa reprezinte cat mai bine locurile vizitate. Cautarea dureaza, uneori cad in disperare, nimic nu imi place, pana cand acel ceva imi face cu ochiul.
 Asa si acum. Am vazut casutele dupa ce colindasem nu-stiu-cate magazine, si am stiut ca ori de cate ori le voi privi, ma voi simti, pentru cateva secunde, pe stradutele Bavariei. Dupa ce am luat casutele-suvenir, a trebuit sa colindam oraselele (Rothenburg ob der Tauber si Dinkelsbuhl) pentru a gasi casele-model. Si le-am gasit!



sâmbătă, 1 septembrie 2018

Ebru sau arta de a picta de apa - o experienta minunata in exoticul Istanbul

Tehnica ebru sau pictura pe apa consta in realizarea unui model din diverse culori ce plutesc pe suprafata unei substante formata din apa si rasina (un fel de gel). Pe aceasta suprafata este apoi asezata o coala de hartie, ce se va impregna cu vopsea, astfel realizandu-se transferul modelului pe hartie. Fiecare desen astfel realizat este unic, neputandu-se realiza vreodata doua modele cu exact aceleasi coordonate.

Am experimentat aceasta frumoasa tehnica de desenare pe apa in vacanta la Istanbul din acest an. Citisem despre ea pe Internet, ca fiind o arta traditionala turceasca. Cei care o stapanesc fac modele cu linii precise, delicate, in culori vibrante, care iti mangaie sufletul. Eu ador florile si culorile, adica exact cele doua elemente in jurul carora graviteaza majoritatea picturilor ebru, asa ca atunci cand am citit ca pot face o scurta initiere in aceasta tehnica, nu am ezitat nicio secunda. 

Locul ales a fost Caferağa Medresesi, o incantatoare medrese construita in 1559 de faimosul arhitect turc Mimar Sinan, cel care a proiectat multe bijuterii arhitecturale, in general moschei, din Istanbul. Medrese inseamna centru educational, astazi fiind format din 15 ateliere in care se prezinta diverse mestesuguri (ebru, prelucrare ceramica, realizare bijuterii, etc) si o cafenea unde se poate si manca (destul de bine chiar, mancarea noastra a fost foarte buna, la un pret bun avand in vedere faptul ca localul este in centrul turistic, langa Hagia Sophia).

Asadar, pentru 150 try, Josh, instructorul nostru, ne-a initiat in lumea minunata si plina de culoare a artei ebru. Timp de o ora, ne-a aratat cum se realizeaza fundalul unui desen si diverse forme, in special cea mai simpla dar si de mare efect, laleaua, floarea preferata a turcilor.

A urmat apoi alta ora (oficial, o ora, dar Josh ne-a lasat mai mult, vazand si placandu-i entuziasmul nostru) in care am exersat cele invatate, apoi ne-am lasat imaginatia sa zboare liber. Nu este atat de usor cum pare, dar este creativ si relaxant. Acest lucru l-a subliniat si Josh, cei care invata ebru o fac printre altele pentru ca este o activitate creativa, care te relaxeaza, te binedispune, te linisteste, te incarca de optimism, iti da exact ce ai nevoie, iti da starea sufleteasca pe care o cauti.

A fost minunata experienta, o recomand tuturor celor care viziteaza Istanbulul, acest fabulos oras in care m-am simtit extraordinar de bine. Exista pe net seturi de materiale (hartie, culori) care pot fi cumparate de cei care vor sa se perfectioneze sau pur si simplu sa se relaxeze din cand in cand si altfel, in afara de a citi o carte (sau uitat la serialul preferat ☺).  Intre timp eu am scanat desenele, le-am printat sub forma de fotografii si le-am pus intr-o rama; privind-o, retraiesc acea dupa-amiaza din curtea linistita a frumoasei cafenele otomane, cu vechile caramizi scaldate de soarele lunii august, in care degustam vestitul ceai turcesc si pictam pe apa lalele. Pentru astfel de amintiri calatoresc, astfel de experiente ne imbogatesc sufleteste, nu se masoara in timp sau bani, ci in profunzimea cu care sufletul nostru zambeste atunci cand ne revin in minte.






 
Design by Wordpress Theme | Bloggerized by Free Blogger Templates | free samples without surveys
Contributions to this blog are licensed under a
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported License
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial 3.0 Unported License .