StartCounter

marți, 10 mai 2016

A fost odata ca niciodată, de Andrew Nicoll: despre necesitatea de a acționa pana nu e prea tarziu

A fost odata ca niciodată, de Andrew Nicoll, reda drumul sinuos al povestii de dragoste dintre un primar și secretara sa. Acțiunea e plasata în orașul Punct, un oraș unde viata are un curs lin, cu oameni care se duc cu tramvaiul la serviciu, au pauze de prăjitură la ora 11 și de masa la ora 13 și se roagă Sfintei Walpurnia, o călugăriță cu barba și plina de negi care a salvat orașul de huni, dându-se pe sine prădătorilor. După cum v-ați dat deja seama, cartea are mult umor, bine plasat și care creează cititorului o stare foarte plăcută.

Cat despre povestea de dragoste, aceasta este urmărită și descrisa cu mare atenție de scriitor, cu același umor. Sunt redați toți pașii care ii duc pe bunul primar Krovic și doamna Agatha Stopak sa se indragosteasca, sa prindă curaj sa își arate dragostea, și, în cele din urma, sa acționeze pentru împlinirea ei.

Povestea în sine e clasica, cu elemente tipice, implicând un timid ce nu poate sa își declare dragostea, o femeie care la un moment dat se plictisește sa aștepte, un ticălos care profita, prieteni care veghează și încearcă sa ajute în numele iubirii.

Cu ce ramai de pe urma acestei cărți? Cu ideea ca trebuie sa faci ceea ce simți și ca îți ești dator ție însuți sa actionezi. Sa îți schimbi meseria, dacă cea curenta nu ți se potrivește, sa îți declari dragostea chiar dacă pe moment consideri ca nu ai nicio șansă, sa faci ceva, orice, în loc sa stai, intimidat, temător, neîncrezător în propriile forte, și sa lași sa treacă pe lângă tine acel ceva sau pe acel cineva la care tânjești. Teama de ridicol, de respingere, rușinea, toate acestea trebuie învinse, astfel încât la sfârșit sa ai mângâierea faptului ca măcar ai încercat.

Ceea ce o deosebește de alte cărți cu aceeași tema este felul în care este scrisa, mai aparte, familiar, fără a urca iubirea pe un piedestal, ci prezentând-o casnic, carnal, prin prisma celor cinci simțuri. Cu toate ca sunt elemente ce țin și de-al șaselea simt, povestea nu e fantastica, pare reala, trăită și simțită de oameni reali, buni la suflet, muncitori, într-un cuvânt, obișnuiți. În ciuda umorului cu care ne povestește, scriitorul ne îndeamnă sa analizam, sa identificam corect motivele care au stat la baza unei hotărâri, sa nu ne lăsăm înșelați de aparente, sa privim dincolo de un zâmbet sau o atitudine indiferenta.

As recomanda cartea celor care simt nevoia de un mic indemn pentru a prelua frâiele propriei vieți, dar și celor care nu au curajul de a se autoanaliza și a retrasa marcajele vieții lor apărute în urma unor alegeri mai puțin inspirate.

Oamenii au o capacitate aproape infinită de a se amăgi singuri, negând cu încăpățânare lucruri cât se poate de evidente. Dispunem de resurse inepuizabile când vine vorba să credem în ceva mai frumos decât adevărul care ne privește drept în față. Și ce binecuvântare e asta! De-asta scriem poezii. De-asta cântăm, pictăm și construim catedrale. De-asta există coloane dorice acolo unde ar fi fost la fel de bine-venit și un trunchi de copac. E un dar minunat, glorios și plin de suferință. Asta ne face oameni.

 
Design by Wordpress Theme | Bloggerized by Free Blogger Templates | free samples without surveys
Contributions to this blog are licensed under a
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported License
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial 3.0 Unported License .