Semnatura tututor lucrurilor, Elizabeth Gilbert: despre o viata traita in umbra muschiului

 

Semnatura tuturor lucrurilor - Elizabeth Gilbert (2013), este o poveste ce se petrece în secolul XIX. Eroina romanului, Alma Whittaker, om de știință autodidact, cu o memorie infailibila, studiază botanica și, în special, mușchiul, căruia ii dedica toată viata, fiind fascinata de rezistenta și puterea de adaptare la orice condiții de mediu a acestei plante. Lumea miniaturala pe care i-o oferă mușchiul și pe care o studiază cu răbdare zeci de ani ii înlesnește formularea unei teorii. Cercetator cu o mare rigurozitate stiintifica, refuza sa o publice pana nu afla răspunsul la o ultima problema: de ce evoluția a permis perpetuarea unor indivizi cu un simt al sacrificiului exacerbat, în stare sa își dea viata pentru o cauza. Ezitarea ei face ca laurii pentru marea teorie a evoluției sa ii revină lui Darwin, căruia ii recunoaște calitatea superioara a cercetării, dar ii reproșează faptul ca nu a rezolvat problema altruismului. Se știe ca, independent de Darwin, Alfred Russel Wallace a ajuns la aceeași teorie a selectiei naturale, nereușind însă să o publice înaintea lui Darwin (de fapt, Wallace i-a trimis o scrisoare lui Darwin prin care isi expunea ideile, lucru care l-a facut pe Darwin sa isi publice teoria mai repede; Wallace a recunoscut insa, ca cercetarile lui Darwin erau mult mai minutios facute, teoria acestuia avand o forma mult mai bine conturata decat a sa). Inspirata de acest fapt real, Elizabeth Gilbert modelează povestea astfel încât "sa fie trei".

Romanul are numeroase descrieri ale locurilor, oamenilor și vieții sec. XIX, in special partea frumoasa a acestora. Este plăcut sa citești despre ele, nefiind de genul acelora care acoperă pagini întregi, punând răbdarea cititorului la încercare.

Este prezenta de asemenea tema băiatului sărac, care, prin istețime și un puternic simt de orientare în afaceri, ajunge unul din cei mai bogați oameni ai Americii. Mi-a plăcut însă faptul ca accentul este pus nu pe bani, ci pe ceea ce poți face cu ei pentru a te îmbogăți spiritual și cultural. Manati de o mare curiozitate privind noile descoperiri din orice domeniu, personajele noastre citesc mult, discuta mult cu oamenii de stiinta ai lumii, iar în final ii ajuta pe cei năpăstuiți de soarta, în acest caz aceștia fiind sclavii negri ai Americii sec. XIX.

Mai este o latura a romanului, una despre care nu citești pe site-urile care îl descriu. Este o latura surprinzatoare, având în vedere ca vine din partea acestei scriitoare, și este în genul romanelor lui Anais Nin. Daca la Anais nu ma mira, având în vedere viata și senzualitatea ei, la Elizabeth Gilbert (autoarea best-sellerului “Eat, Pray, Love”) m-au surprins experientele descrise și mai ales, natura celei mai aprige dorințe a protagonistei noastre, Alma. Venind din partea unei femei, mesajul transmis va fi unul deosebit de plăcut de catre bărbați, și în contradictoriu cu părerile generale asupra acestui subiect. Oricum,din păcate, sfatul meu, pe care nu îl veți găsi pe niciun site, repet, este ca aceasta carte sa nu fie citita de cei prea mici. Spun din păcate pentru ca în rest cartea este in regula, cu amănunte interesante, care ar constitui o lectura pentru toți, DACA nu ar avea și aceasta parte (care, la drept vorbind, se potrivește personajului principal, Alma, cu o înfățișare nu prea atrăgătoare, dedicat științei, singura cu cercetările sale întinse pe zeci de ani).

Titlul romanului este inspirat din credinta ca Dumnezeu şi-ar fi lăsat semnătura în alcătuirea fiecărei plante de pe pământ, spre binele oamenilor. Un astfel de exemplu este nuca, a carei forma aminteste de creierul uman, si care furnizează oxigen creierului si ajuta la cresterea puterii mintii si a memoriei. Mi-a placut ideea (emisa
de misticul german din secolul al şaisprezecelea, Jakob Bӧhme) si sunt in mare parte de acord cu aceasta viziune asupra lumii.

Una peste alta, Semnatura tuturor lucrurilor este o lectura care nu m-a impresionat prin ceva anume, dar care nici nu m-a plictsit. Nu este genul de carte care sa te prinda, pentru care sa stai pana noaptea tarziu, sa tanjesti dupa cateva momente libere pentru a mai citi putin. Este o carte usor comerciala, usor neverosimila pe alocuri, cu cateva idei bune care se desprind din paginile ei si iti raman totusi intiparite in minte. Din acest ultim considerent, o recomand si sper sa va prinda ceva mai mult decat pe mine.

Read more »

Posted in: Hrana pentru suflet

Tea Time: 5 O'CLOCK, un ceai delicios de mere, pere si capsuni

Un ceai DELICIOS, gasit la Carrefour, intr-una din acele expeditii in care parcurgi raft dupa raft cautand ceva mai deosebit. Este prima data cand cumpar aceasta marca, si ma bucur ca am facut-o deoarece este foarte, foarte aromat, usor, amintind de caldura unei frumoase dupa-amiezi de vara. Este plin de bucatele de mere, pere, capsuni si boboci de trandafir absolut superbi :)

Din cate am vazut, se mai gaseste si sub forma de ceai negru si verde, cu diverse alte arome, care cred ca sunt la fel de bune.

Read more »

Posted in: Gatitul din placere

Singuratatea numerelor prime, Paolo Giordano, un titlu excelent pentru o poveste de o tristete zguduitoare

 

Singuratatea numerelor prime - Paolo Giordano, este o poveste care m-a afectat destul de mult si mi-a creat o dispozitie nu tocmai placuta. Prin cuvinte simple, scriitorul a reusit sa imi transmita o stare acuta de tristete si sa ma faca sa simt, aproape fizic, singuratatea celor doua personaje, Alice si Mattia.

Cei doi traiesc in copilarie, separat, ceva atat de dramatic, incat raman marcati pe viata. Incercand sa depaseasca imperfectiunea fizica si sentimentul de vinovatie, cei doi devin doi oameni introvertiti, neadaptati, incapabili sa iubeasca. Nu se pot iubi pe ei insisi, cu atat mai putin sunt capabili sa daruiasca sau sa primeasca iubire. Viata celor doi mi s-a parut incredibil de trista. Cred ca a trai fara speranta este unul din cele mai crude moduri de a trai. Fara speranta ca maine va fi mai bine, ca intr-o zi vei depasi greutatile de astazi, ca vei gasi acel ceva sau pe acel cineva care sa te trezeasca din starea de amortire sufleteasca in care esti, fara un punct de reper in timp (o luna, un an, cinci ani, etc) in care viata poate lua o alta turnura. Nu neaparat mai buna, dar sa fie altceva, diferit fata de tot ceea ce ai trait de cand te stii. O viata gri, fara culorile date de evenimentele fericite sau mai putin fericite ale vietii, caci si acestea fac parte din cursul unei vieti normale, cred ca este o viata de o tristete zguduitoare si irosita.

Titlul cartii este genial ales. Cele doua personaje sunt comparate cu numerele prime gemene, adica acele numere prime ce difera prin doua unitati, de ex. 3 si 5, 5 si 7, 11 si 13, etc. Nu cred ca s-ar fi putut exprima mai bine senzatia creata de aceasta poveste, decat prin analogia cu aceste numere atat de aproape unul de celalalt, si totusi, pentru totdeauna, irevocabil, separate, condamnate sa nu se atinga niciodata. Am simtit profund, pana in adancurile fiintei, aceasta singuratate, senzatie care nu m-a parasit nici acum, la cateva saptamani de la citirea cartii. Nu este o senzatie placuta, absolut deloc, pe care o compar cu ceea ce poate se simte in apropierea mortii, cand constientizezi ca lasi in urma tot ceea ce ai iubit si ai construit o viata intreaga, cand simti ca esti, de fapt, singur, si ca vei fi singur poate pentru eternitate. Singur. Da, aceasta carte m-a facut sa simt singuratea mortii. Si totusi, personajele ei sunt doi tineri, cu toata viata inainte. Continui sa cred ca viata nu trebuie traita intr-o asemenea singuratate, chiar daca te refugiezi in munca la care te pricepi foarte bine sau chiar iti place; trebuie sa incerci sa gasesti pe cineva, nu mai multi, pe cineva care sa iti faca sufletul sa tresalte, sa viseze si sa spere.

Cartea atinge si un punct extrem de sensibil. Doi frati gemeni, unul dotat cu o inteligenta peste medie, celalalt retardat. Parintii pun pe umerii copilului sanatos povara de avea grija de cel bolnav, de a sta cu el la scoala, de a se juca cu el, de a se duce cu el la petrecerile colegilor, cu toate ca cel bolnav nu este constient de nimic, are lumea lui, in care nu intra aproape nimeni. Spun povara pentru ca la varsta de 6-7 ani, acest lucru mi se pare intr-adevar o povara. Este o varsta la care copilul poate ar trebui sa isi traiasca copilaria fara prea multe griji, legate doar de scoala, de prieteni, de joaca. Daca un parinte pune pe umerii unui copil prea multa responsabilitate, daca il pune in situatii in care ceilalti copii vor rade si il vor ocoli, cred ca ii afecteaza foarte mult dezvoltarea psihica, ii provoaca traume peste care cu greu sau poate nicioadata nu va trece. Ca parinte, cred ca trebuie sa te asiguri ca ii oferi fiecarui copil ceea ce are nevoie, fara sa il incarci la varste prea fragede cu propriile probleme si responsabilitati. Altfel, copilul va deveni un om prea serios, prea trist, impovarat prea devreme de greutatile vietii.

Recomand aceasta carte celor incarcati cu o doza buna de optimism, pentru a nu fi afectati prea tare de atmosfera cartii si pentru a aprecia un scriitor talentat. Pentru cei ce se afla intr-o dispozitie sufleteasca nu tocmai buna, sfatul meu este sa mai astepte si sa citeasca aceasta carte in zorii unor zile de primavara, cand totul din jur renaste si abunda de culoare, veselie si speranta.

Read more »

Posted in: Hrana pentru suflet