StartCounter

joi, 31 decembrie 2015

Pasiune pura, de Lena Andersson - ce simti, ce gandesti, ce si cum interpretezi cand iubesti fara sa fii iubita

"Pasiune pura", (Ed. Humanitas 2013), de Lena Andersson, a fost declarata Cartea Anului 2013 in Suedia. Mi-a placut aceasta poveste, care reda cu multe amanunte si, dupa parerea mea, destul de realist, trairile unei femei, Ester Nilsson, prinsa intr-o iubire neimpartasita.

Ester are 31 de ani, este poeta, dar cu siguranta nu este genul acela de poet aerian, melancolic, trist, patruns de prea-plinul vietii sau, dimpotriva, de efemeritatea acesteia. Ester  are o minte ascutita, critica, nu se sfieste sa isi spuna parerile, care de multe ori sunt in contradictie cu cele ale oamenilor din jur. M-am regasit in aceasta descriere, de mult prea multe ori am fost in aceeasi ipostaza, parerea mea fiind total opusa celei a majoritatii. Ca si mie, si lui Ester i se pare ca opiniile ei sunt juste si conforme cu realitatea.

Ester duce o existenta lipsita de sentimente puternice; are o relatie bazata, din partea ei, pe respect si comoditate. Scrie pentru a alunga melancolia si a oferi oamenilor un limbaj comun prin care sa inteleaga realitatea. Este o existenta cenusie, terna, dar totusi buna pentru ea, multumitoare.

Totul se schimba cand se indragosteste de Hugo, un pictor cu o permanenta nevoie de a fi admirat si sustinut. Magulit de atentia acordata de Ester, Hugo isi permite o mica aventura cu Ester, nebanuind ca din partea ei este mult mai mult.

Povestea este clasica: femeia simte mult mai mult decat barbatul, care nu a vrut decat o mica distractie pentru cateva seri. Magia cartii consta insa in felul in care Lena descrie, pas cu pas, obsesia care pune stapanire pe tanara femeie, care capituleaza sub avalansa sentimentelor pe care le traieste pentru prima data in viata. O femeie inteligenta, cu capul pe umeri. O femeie in care ne putem regasi usor multe dintre noi. Si totusi aceasta femeie inteligenta se agata de orice gest al barbatului, il diseca, il rastalmaceste pentru a se incadra in obsesia la care este incapabila sa renunte. Ia tacerile lui si le interpreteaza, le da o mie de sensuri, spera.

"Dragostea are nevoie de cuvinte. Te poți bizui și pe sentimentul fără vorbe, însă numai pentru scurt timp. Iubirea fără cuvinte nu supraviețuiește la infinit, nici iubirea numai din cuvinte. Dragostea e o fiară flămândă. Trăiește din atingeri, din declarații repetate, din ochiul care vede în ochiul altuia. Când ochiul e foarte aproape de al celuilalt, nici unul nu vede nimic"

Are momente in care realizeaza ca nu merge, ca nu e in ordine, ca ceea ce face nu corespunde cu ceea ce ratiunea ii spune ca ar trebui sa fie. Si, totusi, nu renunta. O iubire ca aceasta, neimpartasita, trebuie traita pana la capat, altfel ea ramane acolo, in inima, ca un firicel de iarba ascuns sub un strat gros de zapada, care la primele raze de soare, scoate capul victorios. Firicelul acesta trebuie smuls, fara menajamente, de catre femeia insasi. Doar asa se va salva. Si o va face, dar abia dupa ce  va trece prin toate etapele: gelozie, speranta, neincredere, ura, iasasi speranta, ridicol, umilinte, compromisuri, iar in cele din urma, resemnare si acceptare a realitatii.


Femeile care vor citi aceasta carte psihologica vor gasi toate acele etape prin care au trecut si ele daca au trait o iubire neimpartasita. Vor rascoli poate, din nou, trairi uitate, dar, cu siguranta, vor gasi raspunsuri la intrebari ramase fara raspuns, care poate le va aduce acel confort emotional de care au nevoie.

Cred ca aceasta carte trebuie citita atat de femei, cat si de barbati. Pe femei le va ajuta sa dea conotatia corecta, sau mai bine zis, mai apropiata de realitate, gesturilor si vorbelor barbatilor. Iar pe barbati ii va ajuta sa inteleaga ca, uneori, comportamentul lor este interpretat de femei cu totul altfel decat vor ei sa redea, ducand la situatii cu totul neplacute pentru toti. Va recomand, asadar, o carte care va va imbogati sufleteste, din care aveti multe de invatat, si care poate oferi raspunsurile la intrebarile atat acelora care ofera si primesc iubire, dar si ale acelora care doar ofera sau doar primesc.

Prajitura "chinezoaica" - o bunatate cu ciocolata, nuci si bezea


Prajitura "chinezoaica" este recomandata celor carora le place nuca, ciocolata si, in general, prajiturile de casa delicioase, adica, pe scurt, tututor! Am preparat-o astazi prima data, dar cu siguranta nu a fost si ultima data. Combinatia de nuca, bezea si ciocolata este...mortala, ca sa spun asa! Am un amic care mananca DOAR prajituri cu nuca (din respect pentru munca mea, a mancat intr-o seara si o felie de tort de morcovi; la sfarsit mi-a zis ca daca avea si "macar o nuca, doua" ar fi fost perfect :)) ). Presimt ca daca ii fac aceasta prajitura, va fi pe deplin multumit!


Prajitura se face rapid (ah, ce mult imi plac aceste prajituri!), reteta o gasiti aici. Nu imi mai ramane decat sa va spun


Imagini pentru bon appetit



P.S. Nu stiu de ce ii spune "chinezoaica"!?! Voi aveti idee?

marți, 20 octombrie 2015

Paris, orasul care m-a fermecat impotriva vointei mele



Am ajuns, in sfarsit, in Paris. Ani de zile l-am lasat in afara planurilor mele de calatorie deoarece nu ii credeam pe cei care marturiseau ca s-au indragostit de acest oras. Nu suport cliseele, am tendinta de a merge intrucatva impotriva curentului. Prefer sa imi formez ideile din experiente proprii sau dupa o documentare riguroasa, iar uneori asta se concretizeaza in conceptii total opuse celor imbratisate de majoritatea.
Am avut parte de o vreme foarte frumoasa, cu soare in cinci din cele sase zile petrecute in capitala franceza. Singura zi ploioasa a fost cea in care planificasem sa vizitam Louvre, asa ca de dimineata pana seara la opt, cat a durat vizita, ploaia nu ne-a deranjat. Noaptea ploaia s-a oprit si ne-a permis sa admiram turnul Eiffel in toata splendoarea jocului sau de lumini.
Oferta gasita pe Internet a fost una foarte avantajoasa, 250 euro 6 zile, cu avion si mic dejun, hotel Mercure Paris Porte De Pantin ****, situat in partea de nord a orasului, foarte aproape de statia de metrou Hoche. Recomand hotelul, nu este situat, intr-adevar, aproape de obiectivele turistice, dar oricum metroul te duce oriunde vrei intr-un timp relativ scurt, iar hotelul in sine este foarte curat, cu mic-dejun bogat, gustos si satios.
Am vizitat o parte din ceea ce ne propusesem, lasand restul pentru data viitoare. Nu am ratat, binenteles, turnul Eiffel. Ah, despre el credeam cel mai intens ca este un cliseu si ca oamenii  se entuziasmeaza doar asa, pentru ca asa au auzit ca fac si altii. Ei bine, nu! Are ceva aceasta constructie, acel je ne se quoi, care iti aduce zambet pe chip si admiratie. Mi-a placut la nebunie atat noaptea, plin de lumini, cat si ziua. Este impunator, te atrage, te leaga cu lanturi invizibile si cu greu iti da drumul. Senzatia clara e ca vrei sa il revezi, din nou si din nou...De ce? Habar nu am, nu imi explic, asa cum nu poti explica de ce ceva e frumos sau urat. E asa cum te face sa te simti, pentru cineva poate fi atragator, pentru altul respingator. Mie mi-a facut o impresie puternica si stiu ca vreau sa il revad.

  • o alta impresie puternica mi-a provocat cartierul Montmartre. Pur si simplu l-am adorat din clipa in care am patruns in el. Ce-i drept, ziua plina de soare a avut si ea partea ei de "vina", facand ca totul sa para vesel, plin de viata si de zambete. Basilica Sacre-Coeur, morile de vant, Place Marcel Ayme, parcul Abbesses, stradutele inguste si pline de cafenele, toate fac parte din farmecul cartierului si il sporesc. E un must-visit pentru oricine vine in Paris.
  • un alt cartier care mi-a placut mult, mult, mult este Marais, iar din Places des Vosges nu as mai fi plecat. As fi mers pe stradutele acestui cartier de dimineata pana seara, admirand cladirile elegante cu balconase cu masute de cafea, magazinele cochete, cafenelele, restaurantele si vitrinele cu bunatati.
  • am vizitat catedrala Notre Dame (mi-a placut mult exteriorul), Louvre, Versailles cu a sa Sala a Oglinzilor, Muzeul Militar si mormantul lui Napoleon, Biserica Sainte-Chapelle, Pont Neuf (nu, nu am pus niciun lacat al iubirii!), galeriile Lafayette
  • mi-a placut si cartierul La Defense, cartierul cu arhitectura moderna avand in centru Grande Arche si dome IMAX. Mi-a creat o altfel de senzatie, pe mine ma atrag mai mult orasele vechi, au mai multa personalitate si emana mai multa caldura.
  • evitati Cite des Sciences; am vizitat Muzeul Stiintei in Barcelona, mi-a placut foarte mult acela si am crezut ca cel din Paris va fi la fel de bun, daca nu si mai si. Ei bine, nu, are cateva standuri cu experimente dedicate in special copiilor, asa ca, daca nu cumva sunteti cu copiii in vacanta, nu pierdeti timpul pe aici
Ei bine, da, recunosc, si eu m-am indragostit de Paris. Nu imi explic de ce, nu pot spune exact ce anume ma atrage la el, dar atmosfera din acest oras este (era, cel putin, sper sa fie si acum, dupa evenimentele din ianuarie 2015) una frumoasa, calda, plina de poezie pe malurile Senei, cu muzee doldora de istorie, arta si frumos, cu castele impunatoare, in care simti ca te intorci in timp. Istoria acestui oras s-a impregnat in strazi, in cladiri, in copaci, in tot, si nu ai cum sa nu rezonezi cu atata energie inmagazinata in fiecare fibra. Da, voi reveni in Paris, vreau sa ma reconectez la aceasta energie, sa resimt vibratiile ei, ale atator oameni celebri care au creat istoria pe care noi o cunoastem astazi si care au trait si s-au plimbat pe strazile acestui oras. Paris, je t'aime si abia astept sa te revad!
 
 










Biscuiti cu lamaie, fragezi si plini de aroma exotica a lamaii




Ah, acesti biscuiti cu lamaie sunt pur si simplu deliciosi! Foarte fragezi, foarte aromati, se topesc pur si simplu in gura, inundand-o cu savoarea lamaii. Se topesc la fel de usor si de pe platou, e greu sa te opresti doar la unul, doi! 
 
Reteta e aici, instructiunile sunt clare, reteta in sine e extrem de usoara, doar ca aluatul trebuie tinut la frigider vreo ora (sau congelator 30 minute), apoi scos,  prelucrat in bilute si iar bagat la frigider inca 30 de minute, chestiile astea ducand timpul de preparare la vreo 2 ore. Dar odata facuti, va dati seama ca a meritat asteptarea. Va recomand, deci, sa va indulciti cu acesti minunati biscuiti! 
Imagini pentru bon appetit

vineri, 2 octombrie 2015

Pancakes cu mere, gustoase si usor de facut


Pancakes cu mere, atat de bune incat vrei sa le mananci la orice ora din zi. Reteta o gasiti aici, se fac foarte usor si dispar din farfurie la fel de usor si repede :). Le-am degustat de data aceasta cu dulceata de dovleac si au fost pur si simplu delicioase.

marți, 29 septembrie 2015

Miros de roscata amara si alte povestiri scandaloase - un titlu mult prea provocator pentru povestirile relatate

Imagini pentru miros de roscata amara  
Miros de roscata amara si alte povestiri scandaloase (Humanitas, 2014), de Dan Alexe, este o carte ce cuprinde 33 de povestiri. Autorul le-a considerat scandaloase, eu, insa, mai putin. In ciuda recenziei bune, pe mine cartea nu m-a impresionat, pot spune chiar ca la un moment dat m-a plictisit si am reusit sa o termin ceva mai greu (o regula de-a mea, sa termin intotdeauna cartile incepute, chiar si atunci cand acestea nu sunt tocmai pe gustul meu - probabil sper pana la ultima fila ca ceva, ceva se va intampla si imi va schimba parerea). 



Titlul este cel care mi-a atras atentia si m-a determinat sa cumpar cartea, parea sa promita o poveste savuroasa, ludica, incitanta, cu o puternica incarcatura senzoriala. Din pacate, senzatia creata de titlu nu a fost recreata si in carte, simtindu-se o usoara retinere de la tot ceea ce aceste cuvinte ne promisesera.

Cele 33 de povestiri introduc diverse personaje feminine si modul in care acestea se raporteaza la cele doua subiecte omniprezente: sexul si moartea. Mi-au placut descrierile pe care autorul le face acestor femei, din perspectiva barbatului care se intalneste cu ele, felul in care el le vede, fizic si psihic, modul in care interpreteaza gesturile, cuvintele, tonul, felul in care se imbraca sau spala. Dintotdeauna am considerat extrem de interesant modul in care un barbat percepe femeia, si totodata amuzant sa vad cate discrepante sunt intre ceea ce intelege el si ceea ce vrut sa spuna sau sa arate ea.

Pe scurt, primele 20 si ceva de povestiri sunt ok, chiar interesante pe alocuri, amuzante, se citesc usor; ultimele se parcurg ceva mai greu, cu multe amanunte si vorbe care lasa cititorul undeva pe drum, usor dezorientat. Am inteles ca este prima carte a lui Dan Alexe, prin urmare sper ca la urmatoarea sa aiba ceva mai multa inspiratie.

sâmbătă, 26 septembrie 2015

Quiche cu ciuperci si Lamington cu multa ciocolata!

Astazi a fost ziua retelor de pe alte meleaguri, iar sursa lor a fost Laura. Ca intotdeauna, preparatele au iesit "ca in poze", cum imi place mie sa spun, iar gustul a fost pe masura asteptarilor.

Nu este primul quiche pe care il prepar, dar de data aceasta a iesit super gustos. Quiche cu ciuperci (reteta aici) este o tarta frantuzeasca sarata cu ciuperci calite in vin alb, sunca si cascaval. Partea buna cu quiche este ca poti adapta umplutura la ce aveti prin frigider (daca nu ai ciuperci, poti folosi mazare, porumb, etc). Eu am adaugat si putina branza rasa, cu toate ca reteta Laurei nu prevedea, pentru ca imi place mult gustul branzei in astfel de tarte si nu mai e nevoie sa pun nici sare. Am pus de asemenea, in afara de sare si piper, cimbru si nucsoara rasa. Rezultatul? O tarta cu blat putin crocant, satioasa si deosebit de gustoasa.

Pentru desert am facut rapid Lamington, o prajitura de origine australiana. Bucatile de pandispan pufos cu unt și vanilie (eu am ras si Tonka, boabe renumite pentru gustul lor de migdale dulci, pe care pur si simplu le ador), invelite cu o glazură clasică de ciocolată si tavalite prin nuca de cocos sunt delicioase si satisfac pofta de ciocolata a oricarui impatimit de dulciuri. Am incercat cu succes reteta Laurei, pe care o puteti gasi aici, rezultatul fiind doua platouri de mici delicii ciocolatoase si incarcate de aroma jucausa a cocosului.

Pofta buna si spor la bucatarit (la mancar sigur veti avea)!

 

vineri, 25 septembrie 2015

Localuri in Constanta - Hacienda del Sol - ambient placut, mancare excelenta!

Vara aceasta am fost intrebata des de prieteni din afara orasului "unde se mananca bine in Constanta". Pentru a le raspunde lor, si poate altora care au aceeasi problema, voi incepe un fel de prezentare a locurilor unde se bea sau se mananca bine, nu neaparat si ieftin, dar neaparat mai deosebit de ceea ce iti poti gati singur si acasa. Voi face, asadar, un fel de publicitate gratuita :) dar, daca e sa ajut cu un pont fie chiar si un singur gurmand, ma declar multumita.

Primul restaurant pe care il recomand este Hacienda del Sol - este primul pentru ca chiar astazi am servit acolo pranzul, asa ca impresiile sunt proaspete si la fel de bune ca cele avute cu celelalte ocazii cand am mancat acolo. Mancarea este excelenta: fel si fel de supe, ciorbe si supe crema, fripturi, garnituri, fructe de mare, etc. Toate reprezinta combinatii speciale si arome deosebite, cu siguranta ceva ce nu gasesti in orice local.

Preturile sunt si ele deosebite :) nu e chiar ieftin acest restaurant, partea buna este insa ca in timpul saptamanii (Luni-Vineri), intre orele 12 si 16 se poate servi meniul zilei care are un pret acceptabil (24 lei). Ca sa va faceti o idee cu privire la ce poti degusta la Hacienda del Sol (Strada Negru Vodă, nr. 9 Constanta), va las mai jos meniul saptamanii 31.08 - 04.09. 2015.

Meniul zilei de luni 31.08.2015:
- Supa de scoici cu ardei la gratar, usturoi si lamai;
- Pui la rotisor, chimchurri si salata de varza cu miere si mustar;
- Brioche de zmeura cu ciocolata alba.
Meniul zilei de marti 01.09.2015:
- Supa de pui a la grec, smantana si ardei iute;
- Snitel de vita, sote de spanac, cartofi crocanti si sos de lamai;
- Crema catalana.
Meniul zilei de miercuri 02.09.2015:
- Supa crema de dovlecei, cu menta si crema de branza;
- Rulada de porc la rotisor, cu ierburi, muștar si usturoi, servita cu salata tabouleh si sos de ciuperci;
- Strudel de mere si pere, cu sos de vanilie.
Meniul zilei de joi 03.09.2015:
- Supa de ardei copti, cu parmezan si busuioc;
- Calamar umplut cu spanac, ghimbir si creveti, servit cu sos lamai si piure de mazare;
- Clatite umplute cu mere caramelizate si praline de nuci.
Meniul zilei de vineri 04.09.2015:
- Supa crema de ciuperci, cu jamon si cimbru;
- Muschi de porc in crusta de parmezan si boia, servit cu risotto de ciuperci salbatice;
- Brownie cu ciocolata alba si lime, servit cu capsuni confiate.


marți, 1 septembrie 2015

Zilele si Noptile amantilor, de Corina Ozon - o poveste frumoasa in prima carte, continuata in a doua intr-o maniera mai putin inspirata, din pacate

Imagini pentru zilel amantilor Zilele amantilor (Herg Bențe, 2014), de Corina Ozon,  este o carte pe care am citit-o foarte repede si care mi-a adus multe zambete pe chip.  Povestea este simpla în esenta: un cuplu însurat de peste 10 ani și o amanta, eternul triunghi conjugal. Autoarea reuseste insa sa mentina atentia cititorului prin prezentarea aceluiasi evniment din perspectiva celor trei personaje principale, reusind astfel sa ne redea toate detaliile pentru a intelege cum merg mecanismele mintii unei sotii inselate, a unui sot care insala si a femeii cu care acesta insala, cum percep acestia acelasi lucru si cum si-l justifica.
Amanta, Cati, este ultima dintr-un sir de femei cu care soțul-amant, Mircea, își petrece cate o ora-doua furate din timpul dedicat soției, copiilor, cumpărăturilor sau serviciului. De ce insala? Pentru ca este in acea stare de rutina si confort psihic data de siguranta unei casnicii cu copii si o sotie care are grija casei, pentru ca vede ca asta fac toti barbatii din jurul sau si i se pare o chestie normala, pentru ca nu vrea sa reziste tentatiei. Nu ca nu poate, pur si simplu nu vrea. Isi gaseste numeroase scuze, normal: sotia il cicaleste, nu il mai atrage, il sufoca, etc..
Sotia este genul de femeie care se considera mai mult mama decat femeie, care la inceput crede scuzele tip "ma munceste seful si seara asta, voi intarzia cateva ore", apoi incepe treptat sa isi dea seama ca ceva nu este in regula si incearca sa rezolve, dar, dupa parerea mea, fara prea mult entuziasm si imaginatie.
Amanta, impreuna cu grupul ei de prietene, mi-a amintit de cele doua pitipoance din Mondenii. Activitati, limbaj, comportament specific acestei categorii de fete. Cu singura deosebire ca ea chiar se indragoste de sotul-amant si asteapta, rabdatoare pana la un punct, ca acesta sa se desparta de "matracuca".

Ceea ce deosebeste aceasta carte de restul cu acelasi scenariu este limbajul. Acesta este deosebit de viu, natural, lipsit de artificii stilistice, unii ar zice vulgar, dar cei mai multi s-ar recunoaste in el. Multe glume introduse natural, picanterii, toate descrise simplu, direct, ca intre doi amici aflati la o cafea. Exact aceasta este impresia lasata de roman: ca esti, pe rand, la o cafea cu sotul-amant, amanta si sotia, care iti povestesc ce mai fac si ce li s-a mai intamplat de cand nu v-ati vazut.
Zilele amantilor merita citita si savurata cu mintea deschisa si fara prejudecati, constienti fiind de faptul ca evoca o realitate mult prea des prezenta in vietile oamenilor.

Noptile amantilor (2015), continuarea la Zilele amantilor, este o carte care m-a dezamagit. Actiunea continua sa fie povestita prin cele trei personaje, limbajul nu m-a mai surprins, iar intamplarile mi s-au parut exagerate. Club de swingeri, restaurant cu cine pe intuneric, scene amintind de cele 50 de umbre ale lui Grey, si alte chestii care nu apar in viata oamenilor obisnuiti decat in astfel de carti care iti dau impresia ca "gafaie" sa ajunga la final cu ultimele puteri. Daca Zilele amantilor place tocmai pentru ca lucrurile par plauzibile, ei bine, in Noptile amantilor autoarea lasa impresia ca nu prea mai avea ce sa scrie si a facut mari eforturi sa gaseasca ceva cu care sa ne surprinda. Nu i-a iesit, din pacate, asa cum nu ies, de obicei, nici partile 2, 3, 4, etc ale unor filme celebre. Uneori e bine sa te opresti cu un subiect inainte de a-l epuiza complet. Desi, daca iau in considerare finalul, posibil sa avem in 2016 si Diminetile sau Serile amantilor. A pune punct atunci cand trebuie este un act de inteligenta pe care sper ca autoarea il va face, totusi, in viitor.

 
Design by Wordpress Theme | Bloggerized by Free Blogger Templates | free samples without surveys
Contributions to this blog are licensed under a
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported License
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial 3.0 Unported License .