StartCounter

vineri, 23 decembrie 2016

Piata Spaniei (Plaza de Espana), un loc plin de culoare si de viata

Construita cu ocazia Expozitiei Mondiale din 1929, Piata Spaniei pare desprinsa dintr-o poveste cu printi si printese. Mi-a facut o impresie deosebit de puternica, vazusem cateva poze inainte dar cand am ajuns si am vazut-o scaldata in razelesoarelui, am avut senzatia ca intru intr-o lume de basm. Este cea mai puternica impresie pe care am avut-o pana acum, din toate calatoriile mele. Imi place la nebunie acest stil de arhitectura, numit neo-mudejar, o fuziune intre arta islamica si crestina, ador culoarea, imi inspira viata, veselie, dar si calm si relaxare.














joi, 22 decembrie 2016

Împreună, de Ana Gavalda, un roman drăguț și...atat

Impreuna, de Ana Gavalda, este o carte ce se citește ușor și,  contrar recenziile pe care le-am citit înainte de a cumpăra cartea, nu mi-a lăsat urme adânci în suflet. Pentru mine nu a fost genul de poveste care te prinde și la care vrei sa te întorci în fiecare secunda libera. Am citit-o pana la capăt pentru ca mi-a permis să-i urmăresc acțiunea, destul de previzibila de altfel, ușor și fără mari bătăi de cap, ca pe o lectura ușoară de vara. Nu sunt adepta unor astfel de lecturi, dar, ca regula de cititor adevărat, nu abandonez o carte pe parcurs.
Acțiunea se petrece la Paris. Chestia asta m-a determinat sa aleg cartea, deoarece mi-e dor de acest oraș și am crezut ca povestea îmi va reimprospata amintirile. M-am înșelat, Parisul nu e un personaj al cărții, nici măcar unul secundar. Cele 4 personaje principale sunt Paulette, o bătrânică de peste 80 de ani, ce trăiește cu groaza ca va ajunge la azil, Camille, o pictorita cu multiple traume psihice cauzate de mama (cum altfel, mama e vinovata de tot și toate, nu?!?) și un anturaj nu tocmai potrivit pentru o viata liniștită și cinstita, Philibert, un tânăr aristocrat îndrăgostit de trecut și speriat de prezent, și Frank, un bucătar talentat, nepotul lui Paulette, ce muncește ca un nebun, neștiind prea bine de ce. Deci, 4 oameni, fiecare cu proprii demoni, ce ajung sa trăiască sub același acoperiș.
Asa cum am spus mai sus, cartea nu m-a impresionat cu nimic. Nici personajele, nici întâmplările nu sunt memorabile, desi cu oameni comuni și drame comune se pot scrie cărți memorabile. Ana Gavalda a reușit doar sa reitereze ideea ca iubirea te salvează. Drăguț. Și cam atât. 

 
Design by Wordpress Theme | Bloggerized by Free Blogger Templates | free samples without surveys
Contributions to this blog are licensed under a
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported License
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial 3.0 Unported License .