StartCounter

joi, 31 decembrie 2015

Pasiune pura, de Lena Andersson - ce simti, ce gandesti, ce si cum interpretezi cand iubesti fara sa fii iubita

"Pasiune pura", (Ed. Humanitas 2013), de Lena Andersson, a fost declarata Cartea Anului 2013 in Suedia. Mi-a placut aceasta poveste, care reda cu multe amanunte si, dupa parerea mea, destul de realist, trairile unei femei, Ester Nilsson, prinsa intr-o iubire neimpartasita.

Ester are 31 de ani, este poeta, dar cu siguranta nu este genul acela de poet aerian, melancolic, trist, patruns de prea-plinul vietii sau, dimpotriva, de efemeritatea acesteia. Ester  are o minte ascutita, critica, nu se sfieste sa isi spuna parerile, care de multe ori sunt in contradictie cu cele ale oamenilor din jur. M-am regasit in aceasta descriere, de mult prea multe ori am fost in aceeasi ipostaza, parerea mea fiind total opusa celei a majoritatii. Ca si mie, si lui Ester i se pare ca opiniile ei sunt juste si conforme cu realitatea.

Ester duce o existenta lipsita de sentimente puternice; are o relatie bazata, din partea ei, pe respect si comoditate. Scrie pentru a alunga melancolia si a oferi oamenilor un limbaj comun prin care sa inteleaga realitatea. Este o existenta cenusie, terna, dar totusi buna pentru ea, multumitoare.

Totul se schimba cand se indragosteste de Hugo, un pictor cu o permanenta nevoie de a fi admirat si sustinut. Magulit de atentia acordata de Ester, Hugo isi permite o mica aventura cu Ester, nebanuind ca din partea ei este mult mai mult.

Povestea este clasica: femeia simte mult mai mult decat barbatul, care nu a vrut decat o mica distractie pentru cateva seri. Magia cartii consta insa in felul in care Lena descrie, pas cu pas, obsesia care pune stapanire pe tanara femeie, care capituleaza sub avalansa sentimentelor pe care le traieste pentru prima data in viata. O femeie inteligenta, cu capul pe umeri. O femeie in care ne putem regasi usor multe dintre noi. Si totusi aceasta femeie inteligenta se agata de orice gest al barbatului, il diseca, il rastalmaceste pentru a se incadra in obsesia la care este incapabila sa renunte. Ia tacerile lui si le interpreteaza, le da o mie de sensuri, spera.

"Dragostea are nevoie de cuvinte. Te poți bizui și pe sentimentul fără vorbe, însă numai pentru scurt timp. Iubirea fără cuvinte nu supraviețuiește la infinit, nici iubirea numai din cuvinte. Dragostea e o fiară flămândă. Trăiește din atingeri, din declarații repetate, din ochiul care vede în ochiul altuia. Când ochiul e foarte aproape de al celuilalt, nici unul nu vede nimic"

Are momente in care realizeaza ca nu merge, ca nu e in ordine, ca ceea ce face nu corespunde cu ceea ce ratiunea ii spune ca ar trebui sa fie. Si, totusi, nu renunta. O iubire ca aceasta, neimpartasita, trebuie traita pana la capat, altfel ea ramane acolo, in inima, ca un firicel de iarba ascuns sub un strat gros de zapada, care la primele raze de soare, scoate capul victorios. Firicelul acesta trebuie smuls, fara menajamente, de catre femeia insasi. Doar asa se va salva. Si o va face, dar abia dupa ce  va trece prin toate etapele: gelozie, speranta, neincredere, ura, iasasi speranta, ridicol, umilinte, compromisuri, iar in cele din urma, resemnare si acceptare a realitatii.


Femeile care vor citi aceasta carte psihologica vor gasi toate acele etape prin care au trecut si ele daca au trait o iubire neimpartasita. Vor rascoli poate, din nou, trairi uitate, dar, cu siguranta, vor gasi raspunsuri la intrebari ramase fara raspuns, care poate le va aduce acel confort emotional de care au nevoie.

Cred ca aceasta carte trebuie citita atat de femei, cat si de barbati. Pe femei le va ajuta sa dea conotatia corecta, sau mai bine zis, mai apropiata de realitate, gesturilor si vorbelor barbatilor. Iar pe barbati ii va ajuta sa inteleaga ca, uneori, comportamentul lor este interpretat de femei cu totul altfel decat vor ei sa redea, ducand la situatii cu totul neplacute pentru toti. Va recomand, asadar, o carte care va va imbogati sufleteste, din care aveti multe de invatat, si care poate oferi raspunsurile la intrebarile atat acelora care ofera si primesc iubire, dar si ale acelora care doar ofera sau doar primesc.

Prajitura "chinezoaica" - o bunatate cu ciocolata, nuci si bezea


Prajitura "chinezoaica" este recomandata celor carora le place nuca, ciocolata si, in general, prajiturile de casa delicioase, adica, pe scurt, tututor! Am preparat-o astazi prima data, dar cu siguranta nu a fost si ultima data. Combinatia de nuca, bezea si ciocolata este...mortala, ca sa spun asa! Am un amic care mananca DOAR prajituri cu nuca (din respect pentru munca mea, a mancat intr-o seara si o felie de tort de morcovi; la sfarsit mi-a zis ca daca avea si "macar o nuca, doua" ar fi fost perfect :)) ). Presimt ca daca ii fac aceasta prajitura, va fi pe deplin multumit!


Prajitura se face rapid (ah, ce mult imi plac aceste prajituri!), reteta o gasiti aici. Nu imi mai ramane decat sa va spun


Imagini pentru bon appetit



P.S. Nu stiu de ce ii spune "chinezoaica"!?! Voi aveti idee?

 
Design by Wordpress Theme | Bloggerized by Free Blogger Templates | free samples without surveys
Contributions to this blog are licensed under a
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported License
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial 3.0 Unported License .