Shantaram, de G.D. Roberts, un roman cu întâmplări reale pe scena incredibilei India

Shantaram, de Gregory David Roberts, cuprinde volumele I și II și spune, într-o mie de pagini, povestea lui Lindsay. Este o poveste fantastica, din acelea care se pot transpune cu ușurință într-un film de Oscar. Un film inspirat dintr-o poveste reala. Pentru ca da, sursa de inspirație în acest caz a fost chiar viata scriitorului. O viata trăită la maxim, cu multa adrenalina, cu trădări, iubiri, greșeli, prietenii, zâmbete, lacrimi, durere sufleteasca, durere fizica, tortura, agonie, extaz. Și, mai presus de tot, cu India și oamenii din aceasta tara exotica.
Lindsay este australian. Devine dependent de heroină și începe sa jefuiască bănci pentru a-și satisface viciul. În urma unui astfel de jaf, în 1978 este prins și încarcerat pentru 19 ani. În 1980 reușește o evadare ca în filme, cu puțini sorti de izbândă, și ajunge în Bombay, unde va petrece 8 din cei 10 ani petrecuți în libertate (va fi prins și își va ispăși condamnarea de 19 ani). Aici nu cunoaște pe nimeni. Însă de îndată ce părăsește aeroportul, se împrietenește cu șoferul de taxi ales sa îl ducă în oraș. Aceasta prietenie este ceva deosebit, iar micuțul indian cu zâmbet mare, Prabaker, ii va fi alături în multe clipe dificile. El ii va arata orașul, părțile turistice și nu numai. Îl va duce în satul sau natal, vechi de când lumea, arătându-i viata la tara din India. Tot el ii va găsi un loc în mahala, atunci când Lindsay rămâne fără bani. Îi va arata cum se trăiește în mahala, alături de alte 25000 de suflete înghesuite pe câțiva zeci de metri pătrați. Lindsay va înființa în mahala o micuța clinica unde ii va trata pe gratis pe toți cei ce ii cer ajutorul. De asemenea, va lupta alături de prietenii sai din mahala împotriva incendiilor, holerei și inundațiilor. Devine astfel Shantaram, om al păcii, si realizează ca indienii pun mult suflet în ceea ce fac, accepta viata cu bune și cu rele dar nu încetează sa spere și sa lupte pentru o viata mai buna. Și, mai ales, nu uita sa zâmbească.
Lindsay se îndrăgostește în Bombay. Karla, o elvețianca, ii cucerește inima, dar este o femeie dificila, cu un trecut dureros, care o împiedică sa iubească la rândul ei. Doua suflete care se plac, dar care nu reușesc sa se înțeleagă și sa rămână împreună.
Un alt om de care Lindsay se apropie este Abdel Khader Khan, liderul afgan al unui clan mafiot din Bombay. Percepandu-l ca pe o figura paterna, Lindsay va face multe sacrificii de dragul lui, inclusiv o călătorie în Afganistan care aproape ca ii viata.
Lumea lui Lindsay este populata, așadar, de oameni săraci și inimosi din mahalalele Bombay-ului, de mafioți, prostituate, hoți, criminali, cerșetori ei luptatori; o lume colorata, vie, mereu în mișcare, în care neatenția se plătește scump. În ciuda traumelor psihice și fizice prin care trece (cele din închisorile Bombay-ului sunt cel puțin groaznice), Lindsay nu încetează sa iubească orașul, sa ii iubească pe indieni, și sa fie alături de prietenii sai la bine și la greu.
Citind aceasta carte, mi-am răspuns unei întrebări mai vechi: am puterea sa vizitez India? Deoarece dorința am. Dar am realizat ca nu cred ca voi face fata căldurii, mizeriei, aglomeratiei, haosului de pe străzi, sărăciei și bogăției puse fata în fata. Cred ca indienii sunt oameni deosebiți, asa cum ii prezintă scriitorul, trebuie sa fie dacă pot sa trăiască milioane de oameni unul lângă altul; dar dezordinea lor pe mine personal ma depășește. Cel puțin momentan.
O carte deosebita, cu acțiunea în India, cu întâmplări care ne fac sa ne gândim la destin, la definiția binelui și raului, la prieteni ce îți stau alături necondiționat, la momentele care ne-au marcat destinul. Ce putem dori mai mult?! Citiți așadar Shantaram și lăsați-vă vrăjiți de Incredibile India!

Read more »

Posted in: Hrana pentru suflet

Vacanta in Andaluzia: pe strazile Cordobei si in labirintul din Mezquita, bijuteria cea mai de pret a Andaluziei

Cordoba este un oras superb din Andaluzia, pe strazile caruia ne-am plimbat timp de 2 zile. Ca atmosfera generala, mi s-a parut mult mai linistit si mai putin comercial decat Granada si Sevilla.
Noi l-am vizitat spre sfarsitul lunii martie, deci in afara sezonului turistic; turistii fiind mai putini si strazile libere, am putut admira in voie arhitectura cladirilor, culoarea lor care mi se pare foarte calda si plina de viata, usile sculptate si impodobite cu fel de fel de zavoare si ciocane, frescele de pe zidurile caselor, basoreliefurile minunate, florile de la ferestre, ghivecele colorate, si toate acele elemente care fac din Cordoba unul din cele mai frumoase orase maure din Spania.

Printre atractiile pe care le-am vizitat in Cordoba s-a numarat celebra Calleja de las Flores, strada plina de flori care te incanta si te umple de energie pozitiva. Am ratacit apoi prin Juderia, cartierul evreiesc, am admirat Maimonides, statuia celui mai faimos filosof evreu, si am intrat in Sinagoga, ce a mai ramas din ea, unica in Andaluzia si una din cele trei cele mai bine conservate cladiri medievale.

Am vizitat apoi Casa de las Cabezas, o casa a unei familii aristocrate din Evul Mediu. Vizita începe cu pivnița și apoi trece prin terasa, bucătărie si diverse alte camere. In pivnita putem vedea ruinele unui bazin de apa din timpul Imperiului Roman, iar in celelalte camere putem admira obiecte din viata de zi cu zi a familiei, casa fiind decorata si mobilata foarte frumos si in asa fel incat sa iti dai seama de functionalitatea fiecarei camere. Binenteles, camerele sunt dispuse pe mai multe etaje care inconjoara terasa casei, patio, plina de flori si fantani cu apa curgatoare, acesta fiind planul unei case tipice spaniole. Terasa este centrul casei, locul unde familia se intalneste si se relaxeaza. Intrarea costa 10 euro / 2 pers (martie 2016), vizita nu include ghid, poti sta cat vrei si admira in voie, fara sa fie cineva care sa te supravegheze. Pe scurt, daca ajungeti in Cordoba, merita sa vizitati acest obiectiv. 

Nu ai cum sa ratezi apoi o plimbare pe Puente Romano, podul roman ce impresioneaza prin masivitate si eleganta in acelasi timp.

Alcázar de los Reyes Cristianos, castelul regilor crestini, este o alta atractie a Cordobei. Ceea ce impresioneaza aici sunt gradinile, foarte frumoase si pline de portocali (da, imaginea si mai ales parfumul portocalilor este cea mai frumoasa amintire din Andaluzia; cand simti adierea fina a portocalilor, inchizi ochii si iti spui ca asa trebuie sa miroasa in Paradis; este sublim). Aici am urcat intr-unul din turnurile castelului si am avut o frumoasa priveliste a Cordobei, centrul vechi si noul oras. Am putut vedea si grajdurile castelului si am admirat caii care tocmai faceau diverse exercitii :). Da, merita vizitat, taxa fiind 9 euro / 2 pers (martie 2016).

Am lasat la urma bijuteria Cordobei. Locul care m-a coplesit, care m-a lasat fara cuvinte, care mi-a adus fericire pura in acele cateva zeci de minute in care l-am vizitat. Da, este vorba de Mezquita, moscheea-catedrala ridicata in sec. al VIII-lea, cea de-a doua din lume ca marime, si care cred ca ar trebui sa fie considerata o minune a lumii. Nu stiu cum sa explic mai bine, dar odata intrat, ti se pare ca timpul s-a oprit in loc iar in fata ti se deschide o mare de coloane colorate in rosu si alb. Sunt peste 1000 de coloane din quartz, onyx, marmura si granit, care creeaza un labirint care te atrage sa il explorezi. Si incepi sa mergi printre coloane, in semi-intuneric, vrajit de culorile figurilor geometrice si ale motivelor florale. Gasesti Mihrab-ul si il contempli mut de admiratie. Apoi, deodata, te trezesti in fata unei catedrale. Da, IN moschee, dai de o CATEDRALA catolica. Imensa. Magnifica. Impunatoare. Bogata in sculpturi si toate acele elemente tipice unei catedrale catolice. De altfel in toata moscheea, printre coloane, sunt incorporate nise cu sculpturi, statui si icoane catolice. Opulenta versus Simplitate. Amestecul acesta de elemente catolice si islamice este naucitor. Iar cand sunt alaturi, o coloana alb-rosu si o statuie a lui Iisus, ti se pare ca visezi......
Revenind la realitate, un sfat practic: vizitati moscheea incepand cu 8:30, deoarece intrarea este gratis timp de o ora. Vizitatori sunt putini, ai timp si spatiu sa admiri, sa visezi, sa te minunezi, sa te intrebi cum au reusit si sa te bucuri ca ai avut sansa in viata sa vezi si sa simti acest loc deosebit.

In ghidurile turistice gasiti si alte obiective, dar cred ca cele prezentate aici sunt cele mai importante de vizitat daca stati 2 zile in Cordoba, asa cum am stat noi. In timpul ramas mergeti pe strazi, luati pulsul orasului, uitati-va la localnici, mancati si beti alaturi de ei, cu ei daca aveti noroc, si bucurati-va de atmosfera relaxata a micului oras spaniol.

Strazile Cordobei

 

 

 

 

Alcazar 
 

 

 

 Mezquita

 

Read more »

Posted in: Hoinari prin lume