StartCounter

sâmbătă, 29 octombrie 2016

Asasinul orb, de Margaret Astwood, un mesaj interesant transmis din pacate printr-o poveste ce nu m-a "prins"

Imagini pentru asasinul orb 




Asasinul orb, de Margaret Astwood, ne spune povestea familiei canadiene Chase, dezvaluind secretele, regretele și viețile triste ale membrilor ei. Este un roman de aproape 700 de pagini, care ne poarta prin mai multe planuri:



  • unul este cel caruia ii da glas Iris Chase Griffen, care își povestește copilaria si adolescenta petrecuta alături de sora sa, Laura Chase, a cărei sinucidere la numai 25 de ani este laitmotivul întregii narațiuni;
  • un alt plan este rezervat povestii science-fiction despre Zycron, o planeta unde oamenii sunt împărțiți în caste, zeii sunt onorați prin sacrificiile unor fecioare mute, copiii sclavi sunt folositi pentru a țese covoare, iar în momentul inevitabil în care orbesc sunt trimisi în bordeluri sau devin asasini plătiți, folosindu-și handicapul pentru a excela în aceasta activitate;
  • un alt plan este cel prezentul lui Iris, acum bătrână, care nu mai vede niciun motiv pentru a păstra tăcerea și așterne totul pe hârtie, sperând ca nepoata să citească, sa înțeleagă și sa ierte cândva si cumva
  • în fine, un ultim plan cuprinde relatările din ziarele vremii, care ne oferă o alta perspectiva asupra evenimentelor povestite de Iris.
Deși pare complicat, romanul nu este chiar asa. Cred ca ceea ce s-a vrut a fost o carte intensa, cu personaje aparte, urmărite de destine tragice. Ceea ce s-a obținut este un roman ușurel, care nu m-a prins si nu a reușit sa ma facă sa empatizez cu personajele sale. Plus niște stereotipuri, povestea despre Zycron rămasă cumva neterminata, secrete ținute ani de zile și decizii luate în lipsa unor raționamente de bun-simț care ar fi trebuit făcute de personajele în cauza și care le-ar fi scutit de multa suferință inutila.

Ceea ce mi-a plăcut la acest roman este modul în care se folosește de povestea asasinilor orbi pentru a arata faptul ca uneori suntem orbi la ceea ce se întâmplă cu noi și în jurul nostru, văzând fără a înțelege ceea ce petrece în fata ochilor nostri. Oricine poate fi un asasin orb, care din răutate, prostie sau pur și simplu ignoranta, raneste persoanele iubite. Mi-a plăcut, așadar, felul în care scriitoarea a ales sa ne transmită sa fim mai atenți cu noi și la cei din jurul nostru. Deși romanul e construit în baza unor clisee, modul acesta alegoric îl face ceva mai aparte.

Deși Margaret Astwood e o scriitoare renumita printre bookaholici, aceasta carte nu m-a convins. Poate Povestea cameristei e mai buna ca Asasinul orb, cat timp însă exista o mulțime nesfârșită de alți scriitori și alte povesti care așteaptă sa fie descoperite, eu personal nu ma voi grăbi sa citesc și alte romane ale lui Astwood.



 
Design by Wordpress Theme | Bloggerized by Free Blogger Templates | free samples without surveys
Contributions to this blog are licensed under a
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported License
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial 3.0 Unported License .