StartCounter

duminică, 5 august 2018

Purificare, de Sofi Oksanen - o carte despre iubire și ură, obsesie și moarte, înfrângere și purificare


Imi plac la nebunie cartile care prezinta o pagina de istorie prin prisma unor povesti personale. Iar Purificare, scrisa de o femeie, pe jumătate finlandeză, pe jumătate estoniană, este tocmai o astfel de carte. Una in care se amesteca dragostea cu ura, fericirea cu durerea, bucuria primei iubiri cu teroarea violului, inocenta cu cruzimea torturii.

Povestea se deruleaza rapid, actiunea petrecandu-se in trecut, 1936 sau 1950, si prezent,1992, intr-un sat depopulat din Estonia. Inca din primele randuri ni se prezinta Aliide Tru, o batrână care găseşte o tânără culcată în curtea ei, speriata si plina de vanatai. Batrana o primeste in casa sa si o ingrijeste. Zara, fata fugara, va aduce furtuna in sufletul lui Allide deoarece poarta povara a trei generatii e femei. O scurta descriere aici


Scriitoarea descrie totul cu o abundenta de detalii, reusind sa ii creeze cititorului imagini, sunete, mirosuri. E o carte frumoasa si dura, pe care practic nu o poti lăsa din mână.

miercuri, 1 august 2018

Dervisii Rotitori, parte a ceremoniei Sema - o experienta emotionanta pe care trebuie sa o aveti macar o data in viata

 "If a man could pass through Paradise in a dream, and have a flower presented to him as a pledge that his soul had really been there, and if he found that flower in his hand when he awoke - Aye! and what then?" (Samuel Taylor Coleridge)

Am citit "Cele 40 de legi ale iubirii" de Elif Shafak si am aflat astfel multe despre dervisi, despre prietenia dintre Rumi, poetul persan din sec 13, si Shams-i-Tabriz, dervisul ratacitor care devine instructorul spiritual al lui Rumi si il ajuta la crearea Dervisilor Rotitori. Cartea este minunata!

Abia spre sfarsitul cartii am aflat ca voi ajunge sa asist la o ceremonie Sema. Caci, da, dervisii rotitori nu fac un spectacol, ei fac parte dintr-o ceremonie complexa, de-a lungul careia nu ai voie sa aplauzi sau sa faci zgomot. Sincer, nici nu iti vine sa faci asa ceva, pentru ca daca te duci cu inima deschisa, intri in aceeasi transa cu ei. A fost o experienta ravasitoare, muzica, incantarile, rotirile dervisilor timp de 40 de minute, postura corpului lor, de parca si l-ar lasa liber sa pluteasca pentru ca intre suflet si Dumnezeu sa se creeze o comuniune spirituala...experienta mea a fost completa pentru ca stiam cate ceva despre ei, despre mesajul lor (Iubirea este tot ceea ce conteaza), despre semnificatia hainelor, gesturilor, etc.

Atunci cand treci prin momente dificile ale vietii, o astfel de experienta iti da un pic de curaj ca, poate, totul va fi asa cum trebuie sa fie.

Cine vrea sa citeasca despre aceasta traditie de peste 800 de ani, gaseste mai jos informatiile; nu participati la o astfel de ceremonie fara cateva cunostinte de baza, altfel veti fi ca turistul chinez din primul rand care a dormit tot timpul ☺☺☺ (adevarul e ca atmosfera creata era foarte buna pt un pui de somn)

Dervisi rotitori: teatrul Hodjapasha, amenajat intr-o frumoasa baie turceasca renovata, cost bilet: 20 euro (iulie 2018).



















Cele 40 de legi ale iubirii, de Elif Shafak, o carte care ne invata sa cautam iubirea mai presus de orice, iar daca o simtim, sa o apreciem, pentru ca fara ea, viata nu e viata

Cele 40 de legi ale iubirii este o carte la care voi reveni intr-o perioada mai linistita a vietii mele. Pentru ca simt ca mai am multe de descoperit si multe la care sa reflectez pe indelete.

Povestea spusa de aceasta carte este una foarte frumoasa; de fapt sunt doua: povestea americancei Elsa, sotia perfecta, si cea a dervisului Shams-e Tabriz. Prima se petrece in anii 2000, a doua, inspirata din realitate, in anii 1270. Povestile merg in paralel, cu naratori diferiti, oferindu-i cititorului informatii despre ce gandeste si simte fiecare personaj important.

Asadar, Elsa traieste visul american. Sotie a unui barbat cu bani, dar cu care nu mai are nimic in comun, mama a trei copii, mari acum, si cu propriul drum al vietii. Elsa a ajuns la varsta la care se intreaba ce a facut cu viata sa si daca vrea sa continue aceasta fericire prefacuta. Ca angajata a unei mici edituri, incepe sa citeasca un roman al unui scriitor de care nu a auzit cineva vreodata. Si deodata se intreaba daca ea a iubit, iubeste sau va iubi vreodata. Si simte nevoia de a vorbi cu acest scriitor care vorbeste atat de frumos despre iubire. Si o face, la inceput prin email. Iar intre cei doi se infiripa, incet incet, pagina dupa pagina, o frumoasa poveste de iubire. Nu orice fel de iubire, ci din aceea care zdruncina din temelii vieti ordonate. Din pacate, aceasta iubire nu poate lupta cu mortalitatea fiintei umane. De fapt, nicio iubire dintre doi oameni nu poate face asta. Doar iubirea dintre Om si Dumnezeu.

Despre iubire vorbeste si Shams, dervisul ratacitor. Crede ca iubirea este singurul lucru pentru care merita sa traiesti si sa mori. Iubirea de aproapele tau, de Dumnezeu, de natura, de tot ceea ce ne inconjoara. Este atat de patruns de aceasta idee, incat faureste 40 de legi ale iubirii. Si tot ce vrea este sa gaseasca pe cineva care sa duca mesajul tau tuturor. Si il gaseste. Este Rumi, marele poet sufit, ale carui poeme sunt considerate unele dintre cele mai frumoase si pline de sensibilitate din lume. Rumi va scrie aceste poezii sub inraurirea invataturilor lui Shams. Intre cei doi se naste o prietenie de suflete pereche, care, pe cat este de frumoasa, la fel este de periculoasa.

As fi vrut sa citesc cu mai multa atentie legile iubirii, sa am timp sa meditez asupra lor, sa imi insusesc cu adevarat invataturile lui Elif Shafak. Va veni, cu siguranta, si acest timp. Am ramas insa cu impresia unei carti frumoase, de suflet, din care poti invata cate ceva despre cum sa iti traiesti viata fara a simti apoi ca a fost o risipa.

Si am mai ramas cu ceva. E nostim cum dai peste ceva de care nu stii ca vei avea nevoie la un moment dat. Eu am aflat din aceasta carte, printre multe altele, si felul in care a luat nastere dervisul rotitor. Rumi si Shams sunt, binenteles, cei care imbina poezia si rugaciunea cu dansul ametitor, rezultatul fiind o transa in care cad atat cel care se roaga sau danseaza, cat si cel care priveste si asculta. Avand in vedere ca zilele urmatoare voi avea prilejul de a vedea acest dans-rugaciune, unic prin emotia pe care o transmite, va inchipuiti bucuria si nerabdarea mea. Cu siguranta, ca urmare a cartii lui Elif, voi intelege si simti mult mai mult si mai intens.

luni, 16 iulie 2018

Dervisii rotitori - ceremonia Iubirii, singura care iti hraneste cu adevarat sufletul

"If a man could pass through Paradise in a dream, and have a flower presented to him as a pledge that his soul had really been there, and if he found that flower in his hand when he awoke - Aye! and what then?" (Samuel Taylor Coleridge) 

Am citit "Cele 40 de legi ale iubirii" de Elif Safak si am aflat astfel multe despre dervisi, despre prietenia dintre Rumi, poetul persan din sec 13, si Shams-i-Tabrizi, dervisul ratacitor care devine instructorul spiritual al lui Rumi si il ajuta la crearea Dervisilor Rotitori. Cartea este minunata!

Nu stiam insa, cand am citit-o, ca voi ajunge sa asist la o ceremonie Sema. Caci, da, dervisii rotitori nu fac un spectacol, ei fac parte dintr-o ceremonie complexa, de-a lungul careia nu ai voie sa aplauzi sau sa faci zgomot. Sincer, nici nu iti vine sa faci asa ceva, pentru ca daca te duci cu inima deschisa, intri in aceeasi transa cu ei. A fost o experienta ravasitoare, muzica, incantarile, rotirile dervisilor timp de 40 de minute, postura corpului lor, de parca si l-ar lasa liber sa pluteasca pentru ca intre suflet si Dumnezeu sa se creeze o comuniune spirituala...experienta mea a fost completa pentru ca stiam cate ceva despre ei, despre mesajul lor (Iubirea este tot ceea ce conteaza), despre semnificatia hainelor, gesturilor, etc.

Atunci cand treci prin momente dificile ale vietii, o astfel de experienta iti da un pic de curaj ca, poate, totul va fi asa cum trebuie sa fie.

Cine vrea sa citeasca despre aceasta traditie de peste 800 de ani, gaseste mai jos informatiile; nu participati la o astfel de ceremonie fara cateva cunostinte de baza, altfel veti fi ca chinezul din primul rand care a dormit tot timpul ☺☺☺ (adevarul e ca atmosfera creata era foarte buna pt un pui de somn)














miercuri, 4 iulie 2018

Unde mâncăm în Constanța: Pofta de Verde, preparate gustoase vegetariene și vegane

Pofta de Verde, situat lângă Biserica Sf. Gheorghe din Constanta, este un local cu preparate vegetariene și vegane. Mi-a plăcut foarte mult ideea meniului zilnic, diferit în fiecare zi, in valoare de 26 de lei, compus din supa, fel principal și desert. Iar porțiile sunt generoase, eu nu am reușit vreodată sa mănânc tot meniul.
Preparatele încercate de mine au fost delicioase. Tagliatelle cu legume, supa crema de dovleac, de linte sau legume, placinta de dovleac cu miere si budinca de tapioca cu capsuni sunt doar câteva dintre ele. Cel mai mult mi-a plăcut însă tortul de morcovi cu crema de portocale. Pur și simplu delicios, crema fina și răcoritoare, nu foarte dulce. Oferă de asemenea diverse băuturi sănătoase: limonada cu ghimbir, diverse shake-up cu portocale, sfecla, morcovi și multe altele. În ceea ce privește prăjiturile vegane, drept sa spun nu le-am încercat inca, cu toate ca arata foarte bine.
Pe scurt, un meniu gustos în fiecare zi, preturi acceptabile, deci un local care merita încercat.

Nota mea: 10 (iulie 2018)

Acest articol reprezinta părerea mea personala cu privire la local, determinata de experienta personala. Nu este un articol publicitar.


luni, 4 iunie 2018

Au inflorit teii!

A inceput una din (putinele) cele mai frumoase perioade ale vietii la oras: au inflorit teii! Iar parfumul lor imbatator a cuprins strazile orasului, invitandu-te sa le strabati agale, adulmecand mireasma de neconfundat a acestor copaci minunati. Ador parfumul teilor. As sta ore intregi invaluita de el; as inchide ochii si m-as
imagina intr-o lume aparte, unde exista doar zambete si bucurie. Imi da o stare de bine, de calm, de speranta. Poate astfel s-a simtit si Eminescu, sub crengile batranului sau tei.
In urma vizitei la Iasi, am aflat ca teiul lui Eminescu are 540 de ani! Si ca supravietuieste datorita unui fenomen biologic extrem de rar. Practic, ramurile teiului au trecut prin trunchiul imbatranit,
de la o inaltime de peste 2 m, si au creat
radacini adventive, ceea ce permite copacului sa infloreasca an de an. Frumos, nu? Un arbore deosebit, ce nu se da batut, in ciuda tuturor furtunilor din secolele pe care le-a trait pana acum.
Sa ne lasam, asadar, imbatati de parfumul teilor, sa fim tari si sa tinem piept furtunilor din viata noastra precum ei!

luni, 21 mai 2018

Vacanta în Bavaria, unde oamenii își poarta costumele tradiționale, cu mândrie, la plimbarea de seara

Dirndl este denumirea rochiei tradiționale purtate de către femeile din Tirol și Bavaria. La aceasta rochie cu corset se adaugă o bluza alba, un sort colorat și pantofi cu toc mic. Rezultatul? Un costum tradițional minunat purtat cu multa mândrie de femeile din aceste regiuni. Din cate am înțeles, pe vremuri, aceasta era vestimentația slujnicelor și era făcută din bumbac foarte rezistent. Ulterior costumația a fost preluata și de nobili, materialele s-au îmbunătățit, astăzi cămașa, de exemplu, putând fi din mătase foarte delicata.
 

Costumul bărbaților este de asemenea foarte sic. Este format din pantaloni scurți, de obicei de culoare verde, cu diverse broderii, de obicei o floare de colt. Cămașă, pălărie, șosete groase de lână.
Prima data am văzut aceste costume în Salzburg. Nu în vitrine, ci purtate de oameni care se plimbau agale pe străduțele din centrul orașului. Am fost uimita și m-am îndrăgostit imediat de ele. Apoi le-am văzut prin toată Bavaria. Mi-a plăcut la maxim faptul ca oamenii țin atât de mult la tradițiile lor și nu au lăsat ca portul lor tradițional sa dispară în timp, asa cum s-a întâmplat la noi. Nu, ei le poarta cu mândrie la orice ora din zi, în orice zi (angajatele din multe restaurante și berarii servesc îmbrăcate în costume tradiționale). Dar mai ales în zilele de sărbătoare, asa cum am văzut într-o duminica, când am nimerit fără sa vrem în timpul unei sărbători dintr-un mic orășel de pe Drumul Romantic.
Atmosfera creata, când ii vezi pe acești oameni, e magica. Te simti purtat înapoi în timp, pe vremea cavalerilor și domnitelor. Bineînțeles, arhitectura orășelelor din aceste regiuni, Tirol și Bavaria, accentuează și mai mult senzația ca ești într-un tărâm de poveste. Asa ca, tabloul e complet: castele, case colorate, case pictate, străduțe pavate, costume tradiționale, ciolane de porc, bere. Bavaria și Tirol, doua regiuni pe care am avut bună inspirație sa vreau sa le vad și care mi-au depășit așteptările.


A fost ceva feeric, ca o întoarcere în timp. Am văzut care impodobite cu sute de flori, trase de cai voinici, și ei împodobiți frumos. Am văzut apoi parada caselor, care reprezentau orășelele dimprejur, și a oamenilor din acele orașele, îmbrăcați în costume specifice fiecărui orășel în parte. Bărbați, femei și copii. Îmbrăcați tradițional, începând cu pantofii și terminând ci gentuta doamnelor. Superb. Superbi oamenii, superba sărbătoarea în sine. Bineînțeles, atmosfera era asigurata si de butoaiele de bere, ciolanele și prăjiturile de casa care se găseau acolo din plin. O duminica minunata, un festival minunat se culoare, flori, mâncare, bere și mai ales, tradiție. Bravo lor ca nu își uita trecutul și se asigura ca noile generații vor face la fel.
 




















 
Design by Wordpress Theme | Bloggerized by Free Blogger Templates | free samples without surveys
Contributions to this blog are licensed under a
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported License
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial 3.0 Unported License .