18:25
"Breaking Bad" este un serial de exceptie, care te face sa te intrebi care iti sunt propriile limite si ce ai face pentru familia ta daca intr-o zi ai afla ca mai ai cateva luni de trait.
Walter White este un profesor care preda la liceu unor elevi, complet dezinteresati, despre chimie: "chemistry is the study of matter, but I prefer to see it as the study of change". Are o sotie frumoasa, insarcinata cu cel de-al doilea copil, si un baiat adolescent. Are viata unui om obisnuit: serviciu, familie si iarasi serviciu. Pana afla ca este bolnav, iar diagnosticul este unul cumplit: cancer la plamani, inoperabil. Acesta este momentul care il face sa-si analizeze viata si sa se intrebe ce a facut si ce mai poate face pentru familia sa, in scurtul timp care i-a mai ramas. Pentru ca, Walter White duce o viata obisnuita, dar NU este un om obisnuit, ci dimpotriva, este un om foarte inteligent, care la un anumit moment al vietii, a facut o alegere care l-a dus catre viata anosta pe care o duce, si pe care a regretat-o fara incetare, dandu-si seama ca a renuntat la a-si folosi adevaratul potential al mintii si a dobandi siguranta financiara necesara pentru el si familia sa. Acesta este inca un element prin care filmul se aproprie de realitate, caci sunt foarte mult oameni care dintr-un motiv sau altul, isi irosesc resursele de inteligenta si ajung sa duca o viata plina de greutati, cu toate ca prin capacitatea mintii lor ar fi putut sa cucereasca lumea.
Walter realizeaza ca nu mai are nimic de pierdut si decide sa isi foloseasca pasiunea pentru chimie pentru a asigura viitorul familiei sale. Poate fi oare invinovatit pentru asta? Nu toti dorim acelasi lucru? Cati oare dintre noi merg mai departe si pun gandul in fapta? Raspunsul cred ca poate fi dat doar de cei care ajung intr-o situatie fara iesire, ca aceea a lui Walt. Altfel, am "discuta discutii", vorba unui profesor al meu care puncta astfel acele discutii cu multi de "daca" si "poate".
Asadar, ce poate face un chimist extraordinar, pe moarte, pentru a face cat mai repede cat mai multi bani?! Metamfetamina, binenteles, dar nu de orice fel, ci de cea mai buna calitate, cu un grad de puritate de 98%, neatins de nimeni, de unde si culoarea albastra, care va deveni un marker à la Walt. Iar de aici incepe aventura vietii sale si lupta sa pe toate planurile: cu ceilalti traficanti, cu familia sa, de care incearca sa ascunda aceasta noua sursa de venit, dar mai ales cu sine, cu principiile sale morale, cu ceea ce stia pana atunci ca e bine si ca e rau. Incet, incet, fortat de imprejurarile pe care alegerea sa de a porni pe acest drum le provoaca, il scoate la iveala pe Heisenberg, "eul" extrem de inteligent, diabolic, calm, calculat, care pregateste unele din cele mai "destepte" si totodata, sangeroase, planuri de atac contra adversarilor sai pe care le-am vazut pana acum prin filme sau carti. Fin psiholog si cu o sclipitoare minte de sahist, manipuleaza si isi socoteste cu atentie miscarile care il duc intr-un final sa castige mai mult decat suficient. Dar nu se opreste, cu toate ca are ocazia, de mai multe ori. Face atat de bine totul, incat la un moment dat depaseste granita dintre "I need to do this" si "I want to do this", ajungand astfel sa isi satisfaca propriul orgoliu si dorinta de afirmare.
Asadar, ce poate face un chimist extraordinar, pe moarte, pentru a face cat mai repede cat mai multi bani?! Metamfetamina, binenteles, dar nu de orice fel, ci de cea mai buna calitate, cu un grad de puritate de 98%, neatins de nimeni, de unde si culoarea albastra, care va deveni un marker à la Walt. Iar de aici incepe aventura vietii sale si lupta sa pe toate planurile: cu ceilalti traficanti, cu familia sa, de care incearca sa ascunda aceasta noua sursa de venit, dar mai ales cu sine, cu principiile sale morale, cu ceea ce stia pana atunci ca e bine si ca e rau. Incet, incet, fortat de imprejurarile pe care alegerea sa de a porni pe acest drum le provoaca, il scoate la iveala pe Heisenberg, "eul" extrem de inteligent, diabolic, calm, calculat, care pregateste unele din cele mai "destepte" si totodata, sangeroase, planuri de atac contra adversarilor sai pe care le-am vazut pana acum prin filme sau carti. Fin psiholog si cu o sclipitoare minte de sahist, manipuleaza si isi socoteste cu atentie miscarile care il duc intr-un final sa castige mai mult decat suficient. Dar nu se opreste, cu toate ca are ocazia, de mai multe ori. Face atat de bine totul, incat la un moment dat depaseste granita dintre "I need to do this" si "I want to do this", ajungand astfel sa isi satisfaca propriul orgoliu si dorinta de afirmare.
Filmul este genial si dintr-un alt punct de vedere: actorul, Bryan Cranston, reuseste de minune sa creeze senzatia ca ai de-a face un om obisnuit, care nu a omorat o musca in viata sa; tot el reda apoi pasii pe care ii parcurge Walt in transformarea sa in ucigasul cu sange rece care isi "termina" toti dusmanii prin cele mai ingenioase planuri. Bryan reda atat de natural totul, gesturile, vocea, privirea, limbajul corpului, incat reusesti sa intelegi gandurile lui Walt, ezitarile sale, lupta sa interioara intre ce e corect si ce nu; totodata, intelegi si de ce face ce face, de ce alege ce alege, intelegi ca, asa cum se intampla si in realitate, cateodata esti dus de val si actionezi dupa primul impuls, cel de supravietuire, iar altadata, alegi, in deplina cunostinta de cauza, calea gresita, stiind ca nu mai ai cum sa dai inapoi sau ca nu mai vrei sa te opresti. Te mai poti, oare, opri? Daca judeci la rece, raspunsul ar fi da, binenteles, mereu avem posibilitatea sa zicem da sau nu. Dar oare chiar asa e? Chiar avem aceasta optiune? Cred ca in adancul nostru, cu totii stim ce am vrea cu adevarat sa facem, iar ezitarile vin din constiinta noastra, din tot ceea ce stim si am invatat ca e bine sau rau, din punct de vedere al societatii sau al preceptelor morale. Dar atunci cand acestea nu mai conteaza, cand stim sigur ca drumul nostru se termina in cateva luni, ca lasam in urma pe cei pe care ii iubim fara a le asigura siguranta fiananciara pe care le-o dorim, oare atunci vom mai avea aceste ezitari? Binenteles, nu conteaza doar siguranta financiara pe care o lasam in urma noastra. Conteaza si parerea celor dragi despre noi, felul de amintire pe care le-o imprimam in memorie. Exista oameni, insa, cu un puternic simt al realitatii, care stiu ca "banii nu aduc fericirea, dar te-ajuta sa intretii iubirea", vorba cantecului...Pentru acestia, vorbele romantate despre o viata saraca dar curata sunt demontate de o realitate cruda, in care daca nu dai plicul, mori in sala de asteptare la spital, asa cum se intampla pe la noi. Poate daca Walt s-ar fi oprit dupa ce obtinea suma dorita, 737 000$, calculata de el insusi pentru nevoile viitoare ale familiei sale, am fi rezonat si iertat mai usor faptele sale, motivate strict de grija familiei. Insa, dupa acest punct, motivatia sa se schimba: descopera ca este bun la ceea ce face (lucru pe care il recunoaste cu satisfactie la final "I was good at it"), ca ii place sa castige joc dupa joc si ca vrea tot mai mult: "I am in the empire bussiness". Din acest moment, ambitia, orgoliul, mandria pun stapanire pe Walt, iar el refuza sa recunoasca si inevitabil, isi primeste pedeapsa. Si in aceste conditii, insa, ne putem regasi in Walt, fie ca vrem sau sa nu admitem. Walt reprezinta, pe tot parcursul filmului si in toate ipostazele sale, acea parte care exista in fiecare dintre noi care vrea tot si sa arate ca e cel mai bun, prin orice fel de mijloace. Cei mai multi dintre noi isi reprima insa aceste ganduri si porniri, din diverse motive.
Familia lui Walt nu reuseste sa inteleaga motivele sale, si acesta este un lucru perfect normal, asa s-ar intampla si in realitate, cu majoritatea dintre noi. Se desparte de sotie iar fiul ajunge sa il urasca. Au insa siguranta financiara.
Familia lui Walt nu reuseste sa inteleaga motivele sale, si acesta este un lucru perfect normal, asa s-ar intampla si in realitate, cu majoritatea dintre noi. Se desparte de sotie iar fiul ajunge sa il urasca. Au insa siguranta financiara.
Spre deosebire de alte seriale care nu se mai termina si ajung, inevitabil, o pura fantezie, Breaking Bad se sfarseste dupa doar 5 serii, cu o multime de premii la activ, cu o audienta formidabila (un scor Metacritic de 99 din 100), fiind desemnat unul din cele mai bine scrise si vizionate seriale din toate timpurile. Prin urmare, inca un plus pentru creatorul lui, care a stiut sa termine lucrurile la timpul lor, reusind sa lase in inima si memoria fanilor o amintire remarcabila. Secventa de final este de mare efect: este sfarsitul unei vieti care a inceput intr-un laborator si care se termina tot acolo, emanand acea "special love I have for you, my baby blue".
Un memento cu unele din cele mai bune replici ale lui Walt, acest personal antagonic care te vrajeste, pe care vrei sa il urasti, dar nu poti, si ajungi sa il iubesti, fie doar si pentru faptul ca iti arata cum ar fi daca la un anumit moment din viata am face altfel decat ne-ar spune constiinta:
Posted in:
Hrana pentru suflet
Postări
