StartCounter

marți, 5 aprilie 2016

Singuratatea numerelor prime, Paolo Giordano, un titlu excelent pentru o poveste de o tristete zguduitoare

Singuratatea numerelor prime - Paolo Giordano 


Singuratatea numerelor prime - Paolo Giordano, este o poveste care m-a afectat destul de mult si mi-a creat o dispozitie nu tocmai placuta. Prin cuvinte simple, scriitorul a reusit sa imi transmita o stare acuta de tristete si sa ma faca sa simt, aproape fizic, singuratatea celor doua personaje, Alice si Mattia.

Cei doi traiesc in copilarie, separat, ceva atat de dramatic, incat raman marcati pe viata. Incercand sa depaseasca imperfectiunea fizica si sentimentul de vinovatie, cei doi devin doi oameni introvertiti, neadaptati, incapabili sa iubeasca. Nu se pot iubi pe ei insisi, cu atat mai putin sunt capabili sa daruiasca sau sa primeasca iubire. Viata celor doi mi s-a parut incredibil de trista. Cred ca a trai fara speranta este unul din cele mai crude moduri de a trai. Fara speranta ca maine va fi mai bine, ca intr-o zi vei depasi greutatile de astazi, ca vei gasi acel ceva sau pe acel cineva care sa te trezeasca din starea de amortire sufleteasca in care esti, fara un punct de reper in timp (o luna, un an, cinci ani, etc) in care viata poate lua o alta turnura. Nu neaparat mai buna, dar sa fie altceva, diferit fata de tot ceea ce ai trait de cand te stii. O viata gri, fara culorile date de evenimentele fericite sau mai putin fericite ale vietii, caci si acestea fac parte din cursul unei vieti normale, cred ca este o viata de o tristete zguduitoare si irosita.

Titlul cartii este genial ales. Cele doua personaje sunt comparate cu numerele prime gemene, adica acele numere prime ce difera prin doua unitati, de ex. 3 si 5, 5 si 7, 11 si 13, etc. Nu cred ca s-ar fi putut exprima mai bine senzatia creata de aceasta poveste, decat prin analogia cu aceste numere atat de aproape unul de celalalt, si totusi, pentru totdeauna, irevocabil, separate, condamnate sa nu se atinga niciodata. Am simtit profund, pana in adancurile fiintei, aceasta singuratate, senzatie care nu m-a parasit nici acum, la cateva saptamani de la citirea cartii. Nu este o senzatie placuta, absolut deloc, pe care o compar cu ceea ce poate se simte in apropierea mortii, cand constientizezi ca lasi in urma tot ceea ce ai iubit si ai construit o viata intreaga, cand simti ca esti, de fapt, singur, si ca vei fi singur poate pentru eternitate. Singur. Da, aceasta carte m-a facut sa simt singuratea mortii. Si totusi, personajele ei sunt doi tineri, cu toata viata inainte. Continui sa cred ca viata nu trebuie traita intr-o asemenea singuratate, chiar daca te refugiezi in munca la care te pricepi foarte bine sau chiar iti place; trebuie sa incerci sa gasesti pe cineva, nu mai multi, pe cineva care sa iti faca sufletul sa tresalte, sa viseze si sa spere.

Cartea atinge si un punct extrem de sensibil. Doi frati gemeni, unul dotat cu o inteligenta peste medie, celalalt retardat. Parintii pun pe umerii copilului sanatos povara de avea grija de cel bolnav, de a sta cu el la scoala, de a se juca cu el, de a se duce cu el la petrecerile colegilor, cu toate ca cel bolnav nu este constient de nimic, are lumea lui, in care nu intra aproape nimeni. Spun povara pentru ca la varsta de 6-7 ani, acest lucru mi se pare intr-adevar o povara. Este o varsta la care copilul poate ar trebui sa isi traiasca copilaria fara prea multe griji, legate doar de scoala, de prieteni, de joaca. Daca un parinte pune pe umerii unui copil prea multa responsabilitate, daca il pune in situatii in care ceilalti copii vor rade si il vor ocoli, cred ca ii afecteaza foarte mult dezvoltarea psihica, ii provoaca traume peste care cu greu sau poate nicioadata nu va trece. Ca parinte, cred ca trebuie sa te asiguri ca ii oferi fiecarui copil ceea ce are nevoie, fara sa il incarci la varste prea fragede cu propriile probleme si responsabilitati. Altfel, copilul va deveni un om prea serios, prea trist, impovarat prea devreme de greutatile vietii.

Recomand aceasta carte celor incarcati cu o doza buna de optimism, pentru a nu fi afectati prea tare de atmosfera cartii si pentru a aprecia un scriitor talentat. Pentru cei ce se afla intr-o dispozitie sufleteasca nu tocmai buna, sfatul meu este sa mai astepte si sa citeasca aceasta carte in zorii unor zile de primavara, cand totul din jur renaste si abunda de culoare, veselie si speranta.


0 comentarii :

Trimiteți un comentariu

 
Design by Wordpress Theme | Bloggerized by Free Blogger Templates | free samples without surveys
Contributions to this blog are licensed under a
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported License
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial 3.0 Unported License .