Femeia cu Parul Rosu, de Orhan Pamuk, o carte care te invita la introspecție ~ Idei de relaxare

Am citit Femeia cu parul rosu, de Orhan Pamuk, cu placere, având în vedere ca este scrisa de un scriitor ale cărui povesti ma acaparează întotdeauna. Și de aceasta data Orhan Pamuk a reușit sa îmi mențină interesul pana la sfârșitul cărții, făcând sa ma întreb și eu, ca și personajul principal, Cem, ce s-a întâmplat cu Meșterul Mahmut.
Găsim în carte de toate: un adolescent care începe sa vadă și sa simtă atât greul, cat și plăcerile vieții, o pasiune care ii trasează drumul vieții, o fapta reprobabila, cu implicații morale gigantice, o legenda care devine pentru Cem o adevărată profeție.
Cem, adolescentul, se îndrăgostește de Femeia cu Parul Rosu și va avea, ca urmare a unei singuri seri petrecuta împreună, un băiat cu aceasta. Doar ca nu va afla acest lucru decât mult mai târziu. Intre timp, își continua studiile, se căsătorește, își construiește propria afacere și o dezvolta atat de bine încât ajunge un om înstărit. Doua lucruri îl fac însă să simtă ca nimic din ce are nu conteaza: nu are copii și este măcinat de întrebarea legata de ce s-a intamplat cu meșterul sau. Este vorba de Meșterul Mahmut, fantanarul, al cărui ucenic a fost pe vremea când se îndrăgostea de Femeia cu Parul Rosu, și pe care l-a părăsit pe fundul puțului pe care îl săpau în căutarea apei, după ce, din greșeală, i-a scăpat din mâini găleata cu care ridicau pământul din put, iar aceasta l-a lovit pe meșterul din adâncul fântânii. Ce face Cem? Fuge după ajutor, nu găsește pe cei doi-trei cunoscuți din târgul din apropiere, nu încearcă sa aducă pe oricine altcineva, se întoarce singur, își face bagajul și pleacă acasă, neștiind dacă meșterul sau mai e în viata sau nu.
Își continua viata ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Meșterul Mahmut îl însoțește însă permanent in gândurile și visele sale. Peste ani și ani, își găsește răspunsul la întrebarea care l-a măcinat și, totodată, profeția legendei lui Oedip, care l-a urmărit, de asemenea, toată viata, pare sa se împlinească.
Este o carte frumoasa, cu un ritm nu prea alert, care te face sa te pui în pielea personajelor și sa te întrebi ce ai face tu în situația respectiva. Te invita la introspecție, așadar, iar răspunsurile trebuie sa fie sincere. Pentru ca, asa cum ne arata și aceasta carte, faptele noastre nu sunt uitate, ii afectează pe cei din jurul nostru în moduri nebănuite de noi, și, în cele din urma, noi vom plăti, într-un fel sau altul, pentru ele.