Fata cu portocale, de Gaarder Jostein - o carte cu parfum de portocale care te va provoca sa meditezi la propria existenta

Fata cu portocale, de Gaarder Jostein, este o carte frumoasa, care iti va ramane in minte prin problematica atinsa. Am inceput cartea destul de reticenta, nu stiam nimic despre acest scriitor si nu eram in dispozitia de a incerca ceva nou. Am inceput-o, totusi, si m-a prins in actiunea ei, care e un pic ciudata. Pentru ca intreaga poveste este de fapt "o scrisoare cu destinatia in viitor". Aceasta scrisoare este conceputa de tatal celui ce povesteste, Georg, cu cateva saptamani inainte de muri. Stiind ca e pe moarte si indurerat ca nu isi va vedea fiul, in varsta de doar cativa ani atunci, cum creste, se hotaraste sa ii scrie o scrisoare pentru ca acesta sa o citeasca pe la 14-15 ani, cand va avea capacitatea de a judeca singur si de a raspunde la o intrebare esentiala.

Scrisoarea e ascunsa si gasita din intamplare dupa multi ani. Ajunge la Georg, care incepe sa o citeasca, foarte tulburat de ciudata situatie de a citi randurile scrise de tatal sau cu atatia ani in urma. El nu si-l mai aminteste, dar prin aceasta scrisoare tatal sau ii povesteste intalnirea dintre un baiat, el insusi, si o fata. Fata cu portocale, pe care o urmareste pana in insorita Sevilla.

Am vizitat acest superb oras din Andaluzia. Poate de aceea am indragit aceasta carte. Deoarece mi-a amintit de strazile parfumate de florile de portocal, de piata Spaniei, unde m-am simtit pe un taram de poveste, de exoticul Alcazar, cu gradina luxurianta si zidurile bogat ornamentate. Andaluzia este una din cele mai frumoase regiuni din lume, un loc unde ma vad traind si imbatranind.

Asadar, Georg citeste ceea ce banuieste corect a fi povestea de iubire a parintilor sai. Ajunge astfel sa isi cunoasca tatal si sa se inteleaga ceva mai bine si pe sine. La final, urmeaza intrebarea. Marea intrebare, pe care fiecare dintre noi si-o poate adresa.
Ce am alege, daca ni s-ar da aceasta posibilitate: sa traim scurt timp pe Pamant, pentru ca in final, inevitabil sa murim, sau sa refuzam "oferta unei asemenea excursii in marea aventura", aceasta excursie "iute ca fulgerul, cu tema 'sa cunoastem viata de Pamant'"? Sa cunoastem iubirea, tristetea, furia, bucuria si toate celelalte, bune si rele, pentru ca apoi sa fim smulsi de aici, fara posibilitate de intoarcere?

O intrebare grea. Pentru ca "daca alegi sa traiesti, atunci alegi si sa mori". Frumoasa cartea, nu atat prin cele prezentate, cat prin discutia pe care o genereaza, fortandu-te sa iesi din cotidian, sa te analizezi si sa incerci sa gasesti un raspuns, venind cu argumente pro sau contra.

Asadar, e o carte care poate fi discutata la o iesire cu prietenii, si care astfel iese din anonimat. In plus, mi-a placut mult scriitura, mi-am subliniat o multime de fraze care sunt foarte frumos concepute si descriu multe lucruri resimtite si de mine.
O lectura placuta pe care o recomand celor cu o oarecare inclinatie spre filosofie.

Posted in: Hrana pentru suflet