ianuarie 2018 ~ Idei de relaxare

Prima oprire a vacantei noastre în Bavaria din 2017 a fost la Berchtesgaden. Aici am poposit pentru 2 nopți, la pensiunea Gastahaus Alpine. Scorul Booking reflecta realitatea, pensiunea este curata iar micul-dejun bun. Nu am stat prea mult prin pensiune, deoarece în concediu noi încercăm sa ne cream amintiri, de aceea vizitam și experimentam tot ceea ce locul respectiv oferă.
Așadar, ziua din Berchtesgaden a fost plina și extrem de frumoasa. Am început-o cu vizita la muzeul Obersalzberg Documentation Center, care documentează viata lui Hitler și a regimului creat de el. Am un mare offff legat de acest muzeu, și anume faptul ca toate informațiile sunt scrise în lb germana. Da, ți se oferă audioguide, dar contra cost, ceea ce nu mi se pare deloc normal. Faptul de a nu oferi informații în engleza îmi pare revoltător, o lipsa de de respect pentru cel care plătește același preț cu un neamț. Chestia asta am întâlnit-o și la muzeul de știință din Munich, deci bănuiesc ca e un act făcut cu intenție, dintr-un orgoliu exacerbat.

În fine, trecând peste asta, am găsit în unele secțiuni pliante în engleza care aveau un rezumat al plăcuțelor în lb germana, asa ca, una peste alta, muzeul e ok. Însă partea cea mai interesanta este cea a buncărelor. Sute de km de tuneluri împânzesc regiunea Obersalzberg, legând casele lui Hitler și ale comandanților sai de prim rang. Sunt impunătoare, cu sisteme complexe de aerisire, provoacă admiratie și durere în același timp, atunci când te gândești ce munca titanica a fost depusa în realizarea lor.
A urmat apoi vizita la Cuibul Vulturilor, cabana de pe vârf de munte, locul preferat al Evei Braun. Aici a fost oficiată, de altfel, căsătoria dintre Eva și Hitler. La cabana se ajunge cu un microbuz, ale cărui plecări sunt la fiecare 35 de minute, începând cu ora 8. Costul unui bilet este de 16 euro, însă dacă ești cazat în Berchtesgaden (și dovedești asta prin cardul de turist oferit gratuit de pensiune) obții o reducere de 3 euro. Daca ești cu mașina personala, aceasta trebuie lăsată în parcarea de unde pleacă microbuzul (taxa 3 euro, reducere 50% cu cardul de turist). Drumul cu autobuzul, pe munte, este foarte frumos și oferă priveliști de vis ale împrejurimilor, inclusiv asupra lacului Konigsee.

De îndată ce microbuzul a ajuns la stația finala, trebuie sa va înregistrați pentru drumul de întoarcere. Noi am ales ca plecarea sa fie după 2 ore, însă bine era sa fi ales 2.5 ore, deoarece o jumătate de ora am pierdut-o așteptând în tunelul foarte lung, umed și răcoros (destul de frig, va recomand sa va imbracati corespunzator), în care trebuie sa stai la o coada imensa pentru a te urca în liftul care urca 20m pentru a te lasa, într-un final glorios, în Cuibul Vulturilor. Așadar, microbuz, tunel, lift. Dar priveliștea de sus merita tot efortul. Am mâncat o prajitura, am băut o bere, am hrănit niște "vulturi" și am plecat satisfăcuți de panorama, de ingineria locului, de modul de organizare al nemților.

De la Eagle's Nest se urmărește șoseaua în sus, pentru ca nu departe de aici începe Rossfeld Panoramic Straße, cea mai înaltă sosea a nemților (1500 m). Panorama e superba, într-adevăr, se vede Germania, se vede Austria, se vad Alpii stâncoși, se vede chiar și Cuibul de la care tocmai am coborât (acesta e situat la o altitudine de 1834m). Intrarea pe sosea este taxata (8 euro). M-am întrebat, cu aceasta ocazie, de ce noi nu avem taxa pe Transfăgărășan sau Transalpina. Sunt la mai mare înălțime și mult mai spectaculoase. La nemți nimic nu este gratis, unul din motivele pentru care economia lor merge atât de bine.
De la înălțime am coborât apoi în micul sat Ramsau, unde am intrat în biserica despre care citisem ca e foarte frumoasa, însă pe mine una nu m-a impresionat (am văzut foarte multe biserici prin călătoriile noastre din tara sau străinătate, asa ca o biserica trebuie sa fie ceva cu totul deosebit ca sa îmi placa).
După cina am vizitat în sfârșit și centrul micului orășel Berchtesgaden, în stil rococo, care mi-a plăcut mai mult decât ma așteptăm. Cochet, cu căsuțele colorate, pictate cu diverse scene (de ex. "fațada cu maimuta", pe o casa ce datează din 1594), perfect aliniate una lângă cealaltă, cu magazine mici cu vitrine îmbietoare, cu câteva terase și nelipsita toneta de înghețată delicioasa, centrul orașului ne-a fermecat la orele târzii la care am pășit pe strazile lui. Târzii pentru nemți, căci ceasul nu arata decât ora ora 21:30, iar pe străzi nici țipenie de om. Asa am învățat ca nemții se retrag devreme seara, la ora 22 străzile fiind pustii și terasele închise. Incredibil, nu? Pentru noi da, fiind obișnuiți cu viata de noapte din România, mai ales în weekend, când de la 22 încolo se iese din casa.
Noua ne-a convenit tradiția nemților de-a se culca devreme, având o zi plina în spate și așteptându-ne la una la fel în ziua următoare.
Ziua petrecuta în Berchtesgaden a fost o zi cu multe amintiri nemaipomenite, cu munte, lacuri, orașele bavareze, soare, istorie, mâncare buna și bere și mai și.