StartCounter

sâmbătă, 26 august 2017

Femeia cu Parul Rosu, de Orhan Pamuk, o carte care te invita la introspecție

Am citit Femeia cu parul rosu, de Orhan Pamuk, cu placere, având în vedere ca este scrisa de un scriitor ale cărui povesti ma acaparează întotdeauna. Și de aceasta data Orhan Pamuk a reușit sa îmi mențină interesul pana la sfârșitul cărții, făcând sa ma întreb și eu, ca și personajul principal,  Cem, ce s-a întâmplat cu Meșterul Mahmut.
Găsim în carte de toate: un adolescent care începe sa vadă și sa simtă atât greul, cat și plăcerile vieții, o pasiune care ii trasează drumul vieții, o fapta reprobabila, cu implicații morale gigantice, o legenda care devine pentru Cem o adevărată profeție.
Cem, adolescentul, se îndrăgostește de Femeia cu Parul Rosu și va avea, ca urmare a unei singuri seri petrecuta împreună, un băiat cu aceasta. Doar ca nu va afla acest lucru decât mult mai târziu. Intre timp, își continua studiile, se căsătorește, își construiește propria afacere și o dezvolta atat de bine încât ajunge un om înstărit. Doua lucruri îl fac însă să simtă ca nimic din ce are nu conteaza: nu are copii și este măcinat de întrebarea legata de ce s-a intamplat cu meșterul sau. Este vorba de Meșterul Mahmut, fantanarul, al cărui ucenic a fost pe vremea când se îndrăgostea de Femeia cu Parul Rosu, și pe care l-a părăsit pe fundul puțului pe care îl săpau în căutarea apei, după ce, din greșeală, i-a scăpat din mâini găleata cu care ridicau pământul din put, iar aceasta l-a lovit pe meșterul din adâncul fântânii. Ce face Cem? Fuge după ajutor, nu găsește pe cei doi-trei cunoscuți din târgul din apropiere, nu încearcă sa aducă pe oricine altcineva, se întoarce singur, își face bagajul și pleacă acasă, neștiind dacă meșterul sau mai e în viata sau nu.
Își continua viata ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Meșterul Mahmut îl însoțește însă permanent in gândurile și visele sale. Peste ani și ani, își găsește răspunsul la întrebarea care l-a măcinat și, totodată, profeția legendei lui Oedip, care l-a urmărit, de asemenea, toată viata, pare sa se împlinească.
Este o carte frumoasa, cu un ritm nu prea alert, care te face sa te pui în pielea personajelor și sa te întrebi ce ai face tu în situația respectiva. Te invita la introspecție, așadar, iar răspunsurile trebuie sa fie sincere. Pentru ca, asa cum ne arata și aceasta carte, faptele noastre nu sunt uitate, ii afectează pe cei din jurul nostru în moduri nebănuite de noi, și, în cele din urma, noi vom plăti, într-un fel sau altul, pentru ele.

joi, 24 august 2017

Vacanta in Andaluzia: Granada si Alhambra, un vis implinit

In ultima parte a calatoriei noastre am vizitat Granada. Acest oras a fost motivul pentru care am inceput sa planuiesc vacanta in Andaluzia. Fotografiile altor calatori ma lasau muta de admiratie, iar palatul Alhambra mi se parea rupt din povestile Seherezadei. Mi-am spus ca trebuie neaparat sa ajung in acest loc si in 2016 am ajuns.
La sfarsitul lunii martie, am petrecut aproape doua zile in acest oras plin de culoare, masini, turisti si veselie. Asta in ciuda ploii care ne-a insotit cateva ore si care ne-a scurtat plimbarea la pas pe stradutele extrem de inguste dar pline de flori si detalii care imi atrageau privirea in toate directiile.
Granada este un oras mare, in care forfota este mare la orice ora din zi sau noapte. Aici am intalnit cel mai mare numar de turisti. Prin comparatie, Cordoba mi-a parut atunci foarte linistita si intima. Din Sevilla am vazut prea putin ca sa imi formez o parere, dar imi inchipui ca este asemanatoare Granadei.
Am gasit greu cazare in Granada, deoarece voiam sa aiba un cost bun, parcare gratuita si aproape de o statie de autobuz, deoarece nu voiam sa intram cu masina in oras (citisem ca e aglomerat iar locurile de parcare sunt practic inexistente). Am insistat pe Booking, am cautat zile in sir si in cele din urma am gasit motelul Sierra Nevada, cu un scor bun pe Booking, cu parcare gratuita si statie de autobuz plasata practic la 100m. Motelul arata foarte bine, camera a fost mare, utilata cu tot ceea ce trebuie; am avut o mica problema cu aerul conditionat, pe care nu am reusit sa il pornim initial, dar receptionerul chemat in ajutor a fost foarte dragut si am rezolvat imediat problema. Pe scurt, pentru cateva zile de cazare in Granada, motelul Sierra Nevada este o alegere foarte buna.
Cum se ajunge de la motelul Sierra Nevada in centrul Granadei: se ia autobuzul SN2 directia Estacion -> Palacio de Deportes, se coboara la a 5-a statie (Cruz del Sur), apoi se ia autobuzul LAC directia Cruz de Sur -> Violon si se coboara la statia Catedrala (a 6-a statie). De aici se poate ajunge pe jos la Plaza Isabel de Catolica (120m) si Plaza Nueva (240m).
Cum se ajunge din centrul Granadei la motel: se ia autobuzul LAC directia Violon->Cruz de Sur din statia Humilladero sau Fuente de las Batallas, si se coboara la statia Cruz de Sur, de unde se ia SN2 directia Estacion de Autobuses si se coboara la statia Estacion de Autobuses, cea plasata chiar langa motel. 
Toata calatoria cu autobuzul nu dureaza mai mult de 15-20 de minute si aveti ocazia sa vedeti astfel o mare parte din oras. 
Cum se ajunge din centrul Granadei la Alhambra: se poate lua autobuzul C3 sau C4, a carui statie se afla in Plaza Isabel la Católica langa statuia reginei Isabel la Católica si Christopher Columbus de la capatul Gran Vía.
Ruta autobuzului C3: Plaza Isabel la Católica - Plaza Fortuny - Calle Molinos - other stops - Generalife (ticket office) - Puerta de la Justicia - Hotel Palace - Calle Santiago - Plaza Isabel la Católica
Ruta autobuzului C4: Plaza Isabel la Católica - Plaza Fortuny - Calle Molinos - other stops - Generalife (ticket office) - Generalife (car park) - Barranco del Abogado - Campo de Príncipe - Plaza Isabel la Católica

Aceste autobuze urca dealul spre Alhambra, patrunzand in hatisul de stradute inguste. In ziua in care am ajuns in Granada, din greseala am intrat cu masina noastra inchiriata, un Ford Fiesta micut, pe aceste stradute. A fost un cosmar. La un moment dat, am ajuns intr-un punct in care am crezut ca ne-am blocat. Intre masina si zid era practic 1 cm. Nu glumesc. Am reusit sa trecem, cu mari emotii, fara sa avariem masina (orice avarie adusa masinii inchiriate se plateste). Nu stiam cum sa iesim din acel labirint. In cele din urma am reusit sa ajungem la strada principala, iar aceasta peripetie s-a transformat intr-una din acele amintiri savuroase care fac orice calatorie de neuitat.
Biletele la Alhambra le-am cumparat de pe site-ul oficial, optand sa le ridicam din magazinul Alhambra Bookstore, aflat chiar in centrul Granadei. Operatiunea de ridicare a biletelor a decurs normal, si astfel singura grija ramasa a fost sa ne urcam in autobuzul care trebuia sa ne duca la faimosul palat maur.
Alhambra este minunata, asa cum au simtit si descris nenumarati alti calatori inaintea mea. Zidurile galbene ale palatului, camerele si coridoarele incarcate de motive florale, scarile, gradinile, totul este minunat. Cu toate acestea, nu am simtit acea exaltare care credeam ca va fi resimtita atunci cand, acasa fiind, citeam despre Alhambra. Si asta din urmatorul motiv: cu cateva zile in urma vazusem palatul Alcazar din Sevilla, cel mai vechi palat regal din Europa. Ei bine, acest palat este pur si simplu magnific. Tot ceea credeam ca voi simti privind Alhambra am simtit de fapt plimbandu-ma si admirand Alcazar. In plus, gradinile acestuia sunt superbe, mult mai frumoase decat cele din Alhambra iar acea parte a palatului care a aparut in diverse scene din Games of Thrones este nemaipomenita. Deci, asta e: sunt convinsa ca, daca prima vizita este la Alhambra, acest palat iti va ramane in suflet. Insa, daca il vezi dupa Alcazar din Sevilla, atunci Alhambra iti va parea ca sora mai mica, frumoasa si ea, dar neputandu-se compara cu sora mai mare superba. Cel putin asa am simtit eu.
Vizita la Alhambra dureaza cateva ore bune. Apoi am avut dupa-amiaza libera, pe care am petrecut-o plimbandu-ne pe stradutele pline de farmec al cartierului Albaicin.  Acest cartier maur, cu case albe cu aer boem, este plin de taverne dragute in care poti servi un pahar de Sangria sau diverse feluri de mancare traditionala facuta pe loc. Am intrat la intamplare intr-o astfel de taverna, am mancat, am baut si ne-am simtit extraordinat printre localnici, acompaniati de muzica traditionala. A fost o dupa-amiaza extrem de placuta, de care imi voi aminti mereu.
Centrul Granadei este plin de viata; foarte multi turisti, foarte multe localuri unde poti servi ce doresti (mancare thailandeza, indiana, turceasca, vegana, vegetariana, tapas de toate felurile). De aici pornesc stradute intesate de mici magazine de suveniruri exotice, case cu arhitectura islamica sau moderna, mici piete pline de flori si terase in care ai tot sta. Practic, odata pornit la plimbare, tot uitandu-te la magazine, terase, case, catedrale, etc. nici nu realizezi ca te-ai pierdut in labirintul de stradute intortocheate, dar asta e tot farmecul acestor cartiere.
Seara am mers la un spectacol de flamenco la Raiz U Duende (adresa Cuesta San Gregorio 30, Albaycin). Mai vazusem un astfel de show la Barcelona, cand glasurile celor doua cantareste si dansul lor senzual m-au impresionat foarte mult. De data aceasta, cantareata nu a reusit sa ma impresioneze la fel de mult, dar oricum a fost o experienta placuta. Plimbarea de dupa, pe stradutele orasului, unde la ora 22, a fost si mai frumoasa. 
Am plecat din Granada incantata ca am reusit sa imi indeplinesc un vis. M-as intoarce in acest oras, ca de altfel in toata Andaluzia, imediat. Dintre toate calatoriile mele, cea in Andaluzia mi-a ramas in suflet ca cea mai frumoasa si plina de farmec.
































 
Design by Wordpress Theme | Bloggerized by Free Blogger Templates | free samples without surveys
Contributions to this blog are licensed under a
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported License
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial 3.0 Unported License .