Femeia în fata oglinzii, Eric-Emmanuel Schmidt, despre căutarea a ceea ce ne împlinește și puterea de a ne accepta asa cum suntem

Femeia în fata oglinzii, prezintă viata a trei femei din trei epoci: Anne care trăiește în Bruges în timpul Renașterii, Hanna care locuiește în Viena la începutul sec. XX, și Anny care trăiește în zilele noastre la Hollywood. Din alegerea numelor eroinelor, ne dam seama ca ele reprezinta trei versiuni ale aceiași spirit, unul care tânjește după libertatea de a trai după propriile reguli
Cele trei femei par diferite de restul contemporanilor lor, iau hotărâri de neînțeles pentru aceștia, și încearcă sa găsească acel ceva ce face fericita o ființă. Fiecare femeie este

rătăcită şi limpede. Merge printr-o lume tenebroasă căreia îi aduce propria lumină. Trezeşte atenţia tuturor pentru că vibrează, pentru că simte mai intens. Pare deopotrivă deschisă şi retrasă. Deşi fragilă, rezistă, nu se predă

Este nevoie de multa determinare pentru a descoperi ceea ce te definește cu adevărat și ceea ce vrei de la viata, iar odată terminata aceasta munca de cercetare interioara, este nevoie de mult curaj sa arati ca ești altfel decât ceilalți, sa te opui încercării acestora de a te schimba și sa lupți pentru dreptul de a fi tu, cel adevărat.
Cartea ne poarta, prin capitolele sale, prin vietile acestor femei, prezentandu-ne amănunte delicate, ciudate, chiar violente; aceasta călătorie este frustranta, câteodată, deoarece se întâmplă adesea ca un capitol sa se termine cu un aspect extrem de interesant din viata unei femei, iar următorul sa continue cu viata alteia. Nerăbdarea trebuie stăpânita și cartea trebuie citita în ordinea impusa de autor, deoarece fiecare pagina completează întregul care ni se dezvăluie la final, legătură spirituala a celor trei femei.
Este prezent și un subiect mai delicat în aceasta carte, acela al unei femei care pare sa aibă viata perfecta, dar nu rămâne însărcinată. Iar atunci când reuseste, se dovedește a fi o sarcina isterica. Cu ajutorul psihanalizei, ea va găsi răspunsul la aceasta problema, ca și la aceea care descrie mariajul ei, frigiditatea sau pasiunea de a colecționa sulfide.
Tot prin psihanaliza ni se explica exaltarea tinerei Anne, fecioara din Bruges, care are o moarte violenta din cauza incapacității semenilor ei de a accepta ceva ce este diferit. Incapabil de a face rău, dar diferit.
O carte interesanta, așadar, care te prinde, te pune pe gânduri, te face sa îți pui unele întrebări cu privire la alegerile personale. O carte prin a cărei lectura ramai cu ceva. Iar unul din lucrurile care mi-au rămas în minte este hotărârea de a vizita frumosul orășel Bruges, cândva. 

Read more »

Prietena mea geniala, Elena Ferrante, o carte frumoasa despre prietenie

Prima carte din tetralogia napolitana a Elenei Ferrante: Prietena mea geniala. Mi-a plăcut foarte mult, e genul de carte pe care dacă începi sa o citești, nu o mai lași jos. Mi-e teama de astfel de cărți ☺, pentru ca dacă se întâmplă să dea peste tine într-o perioada super ocupata, somnul recomandat de 8 ore sigur va avea de suferit.
Aceasta prima carte urmărește copilaria și adolescenta a doua prietene Lila și Lenu ,  care trăiesc la marginea orașului Napoli în anii 1950,intr-un cartier unde violenta este la ordinea zilei. Având un stil liber, nepretențios, cartea reușește sa creeze o întreagă lume, cu personaje și intamplari pitorești, din care strălucește cu putere prietenia celor doua fete, redata minuțios, cu multe detalii care la vârsta copilăriei par foarte importante. Nu se poate sa nu îți placa de fete, sa nu trăiești împreună cu ele toate acele întâmplări care le modelează caracterul, care le pregătește încet, încet pentru viata, le maturizează și le creează responsabilități. Este de asemenea plăcut de urmărit competiția dintre cele doua, axata pe cine ia note mai bune, cine citește mai multe cărți, etc. E interesant de urmărit dezvoltarea fetelor în doua femei care vor lua decizii care uneori ne uimesc, deoarece nu corespund profilului lor psihologic pe care poate ni l-am format citindu-le povestea. Dar, viata este și în realitate extrem de surprinzătoare, nu toți cei care par făcuți pentru a avea succes, îl și obțin, și invers.
Urmatoarele doua volume, Povestea noului nume si Cei care pleaca si cei ce raman, si sunt deja traduse si le puteti gasi in format tiparit sau ebook. Abia aștept sa continui povestea celor doua prietene, deoarece sunt sigura ca destinele lor au multe surprize și răsturnări de situații, cum de altfel se întâmplă și în realitate.

Read more »

Piata Spaniei (Plaza de Espana), un loc plin de culoare si de viata

Construita cu ocazia Expozitiei Mondiale din 1929, Piata Spaniei pare desprinsa dintr-o poveste cu printi si printese. Mi-a facut o impresie deosebit de puternica, vazusem cateva poze inainte dar cand am ajuns si am vazut-o scaldata in razelesoarelui, am avut senzatia ca intru intr-o lume de basm. Este cea mai puternica impresie pe care am avut-o pana acum, din toate calatoriile mele. Imi place la nebunie acest stil de arhitectura, numit neo-mudejar, o fuziune intre arta islamica si crestina, ador culoarea, imi inspira viata, veselie, dar si calm si relaxare.

Read more »

Posted in: Hoinari prin lume

Împreună, de Ana Gavalda, un roman drăguț și...atat

Impreuna, de Ana Gavalda, este o carte ce se citește ușor și,  contrar recenziile pe care le-am citit înainte de a cumpăra cartea, nu mi-a lăsat urme adânci în suflet. Pentru mine nu a fost genul de poveste care te prinde și la care vrei sa te întorci în fiecare secunda libera. Am citit-o pana la capăt pentru ca mi-a permis să-i urmăresc acțiunea, destul de previzibila de altfel, ușor și fără mari bătăi de cap, ca pe o lectura ușoară de vara. Nu sunt adepta unor astfel de lecturi, dar, ca regula de cititor adevărat, nu abandonez o carte pe parcurs.
Acțiunea se petrece la Paris. Chestia asta m-a determinat sa aleg cartea, deoarece mi-e dor de acest oraș și am crezut ca povestea îmi va reimprospata amintirile. M-am înșelat, Parisul nu e un personaj al cărții, nici măcar unul secundar. Cele 4 personaje principale sunt Paulette, o bătrânică de peste 80 de ani, ce trăiește cu groaza ca va ajunge la azil, Camille, o pictorita cu multiple traume psihice cauzate de mama (cum altfel, mama e vinovata de tot și toate, nu?!?) și un anturaj nu tocmai potrivit pentru o viata liniștită și cinstita, Philibert, un tânăr aristocrat îndrăgostit de trecut și speriat de prezent, și Frank, un bucătar talentat, nepotul lui Paulette, ce muncește ca un nebun, neștiind prea bine de ce. Deci, 4 oameni, fiecare cu proprii demoni, ce ajung sa trăiască sub același acoperiș.
Asa cum am spus mai sus, cartea nu m-a impresionat cu nimic. Nici personajele, nici întâmplările nu sunt memorabile, desi cu oameni comuni și drame comune se pot scrie cărți memorabile. Ana Gavalda a reușit doar sa reitereze ideea ca iubirea te salvează. Drăguț. Și cam atât. 

Read more »

Asasinul orb, de Margaret Astwood, un mesaj interesant transmis din pacate printr-o poveste ce nu m-a "prins"

 

Asasinul orb, de Margaret Astwood, ne spune povestea familiei canadiene Chase, dezvaluind secretele, regretele și viețile triste ale membrilor ei. Este un roman de aproape 700 de pagini, care ne poarta prin mai multe planuri:

• unul este cel caruia ii da glas Iris Chase Griffen, care își povestește copilaria si adolescenta petrecuta alături de sora sa, Laura Chase, a cărei sinucidere la numai 25 de ani este laitmotivul întregii narațiuni;
• un alt plan este rezervat povestii science-fiction despre Zycron, o planeta unde oamenii sunt împărțiți în caste, zeii sunt onorați prin sacrificiile unor fecioare mute, copiii sclavi sunt folositi pentru a țese covoare, iar în momentul inevitabil în care orbesc sunt trimisi în bordeluri sau devin asasini plătiți, folosindu-și handicapul pentru a excela în aceasta activitate;
• un alt plan este cel prezentul lui Iris, acum bătrână, care nu mai vede niciun motiv pentru a păstra tăcerea și așterne totul pe hârtie, sperând ca nepoata să citească, sa înțeleagă și sa ierte cândva si cumva
• în fine, un ultim plan cuprinde relatările din ziarele vremii, care ne oferă o alta perspectiva asupra evenimentelor povestite de Iris.

Deși pare complicat, romanul nu este chiar asa. Cred ca ceea ce s-a vrut a fost o carte intensa, cu personaje aparte, urmărite de destine tragice. Ceea ce s-a obținut este un roman ușurel, care nu m-a prins si nu a reușit sa ma facă sa empatizez cu personajele sale. Plus niște stereotipuri, povestea despre Zycron rămasă cumva neterminata, secrete ținute ani de zile și decizii luate în lipsa unor raționamente de bun-simț care ar fi trebuit făcute de personajele în cauza și care le-ar fi scutit de multa suferință inutila.

Ceea ce mi-a plăcut la acest roman este modul în care se folosește de povestea asasinilor orbi pentru a arata faptul ca uneori suntem orbi la ceea ce se întâmplă cu noi și în jurul nostru, văzând fără a înțelege ceea ce petrece în fata ochilor nostri. Oricine poate fi un asasin orb, care din răutate, prostie sau pur și simplu ignoranta, raneste persoanele iubite. Mi-a plăcut, așadar, felul în care scriitoarea a ales sa ne transmită sa fim mai atenți cu noi și la cei din jurul nostru. Deși romanul e construit în baza unor clisee, modul acesta alegoric îl face ceva mai aparte.

Deși Margaret Astwood e o scriitoare renumita printre bookaholici, aceasta carte nu m-a convins. Poate Povestea cameristei e mai buna ca Asasinul orb, cat timp însă exista o mulțime nesfârșită de alți scriitori și alte povesti care așteaptă sa fie descoperite, eu personal nu ma voi grăbi sa citesc și alte romane ale lui Astwood.

Read more »

Posted in: Hrana pentru suflet

Orasul minciunilor. Dragoste, sex si moarte la Teheran, de Ramita Navai. O carte ce trebuie citita.

 

Orasul minciunilor. Dragoste, sex si moarte la Teheran  este o carte aparuta in 2015 si cuprinde opt povestiri cu personaje din toate clasele sociale ale Teheranului, suprinse de jurnalista britanica Ramita Navai, castigatoare a unui premiu Emmy cu un reportaj facut sub acoperire in Siria. 

Cartea incepe cu o ampla descriere a bulevardul Vali Asr, care strabate orasul de la nord la sud si pare sa le vada pe toate: vede atat bogatia, in nord, lafaindu-se in vile extravagante, dar si saracia crunta, in sud, incercand sa supravietuiasca foamei, durerii si bolilor pentru inca o zi.

Romanul abordeaza subiecte tabu pentru societatea musulmana. Astfel, aflam despre  prostituate ce sunt frecventate de mullahi (aceiasi care pedepsesc desfraul si adulterul cu biciul sau chiar moartea), despre laboratoare clandestine de metamfetamina (se pare ca toata lumea consuma, de la mic la mare, probabil pentru a evada din realitatea in care sufera sau se plictisesc), despre fete care apeleaza la chirurgi pentru a-si reface virginitatea, despre realizarea si consumul de filme porno, postate pe internet si vindute in bazaruri (problema e ca daca actrita era recunoscuta, o astepta o condamnare la moarte sigura), despre voluntarii din militia civila, care spioneaza si opresc oamenii pe strada, ii bat, ii aresteaza si cateodata ii fac sa dispara, despre femeile din militia civila, care urmaresc respectarea codului de imbracaminte de catre celelalte femei, despre femeile care nu renunta la feminitate si, impliciti, la putere, in ciuda chador-ului negru pe care sunt nevoie sa il poarte.

...fetele chadori erau de obicei de două tipuri. Fete nerafinate, cu încălţări urâte şi butucănoase, sau fete care aveau frunţi netezite de Botox, care purtau tocuri înalte, cele bogate luându‑şi pantofii Louboutin vulgari, cu talpă roşie, din Dubai – lupoaice în chador negru. Prea rebele şi prea amăgitoare ca să fie soţii bune.

Totul este povestit aruncand priviri si in trecut, inainte ca lucrurile sa se complice atat de mult si radicalismul religios sa castige atat de mult teren, cand oamenilor le era respectat dreptul la liberul arbitru iar guvernul nu se amesteca pana si in cele mai intime aspecte ale vietii lor. Este de inteles de ce oamenii prefera sa minta, sa se ascunda, sa aiba mai multe fete pe care se le foloseasca in diverse ipostaze.

Ma doare sa vad atata nedreptate, ipocrizie, cruzime, brutalitate, prostie, rea-vointa, primitivism pana la urma in gandire si comportament. Am vazut totusi si raze de speranta, oameni care lupta contra sistemului, care nu renunta la intrebari si actiune. Insusi faptul ca Ramita Navai ne dezvaluie aceasta lume din umbra a Teheranului este un gest ce trebuie apreciat ca atare. Mi-a placut mult aceasta carte, este bine scrisa, interesanta, ne permite sa aruncam o privire intr-o lume pe care, in conditiile realitatii de astazi, trebuie neaparat sa incercam sa o intelegem pentru a gasi solutii potrivite pentru toti cei implicati. O recomand tuturor celor care vor sa inteleaga lumea in care traiesc, pentru ca mai devreme sau mai tarziu, aceasta da buzna in viata ta si te loveste din pli.

Read more »

Posted in: Hrana pentru suflet

Sete de iubire, de Yukio Mishima: ce se intampla atunci cand dragostea orbeste si intuneca judecata

Sete de iubire, de Yukio Mishima, spune povestea lui Etsuko, o tanara japoneza care, ramasa vaduva, se muta in casa socrului sau, intr-un sat in apropiere de Osaka. Etsuko este perceputa de ceilalti ca o persoana rece, autoritara, calculata si inchisa in sine. In realitate, ea este o femeie pasionala, capabila de sentimente foarte puternice, intens traite, care cateodata ii calauzesc pasii in directii gresite. Astfel, macinata de o gelozie crunta, sufera mult cand sotul sau, Ryosuke, nu trece zile in sir pe acasa si traieste o stare euforica atunci cand acesta se imbolnaveste iar ea trebuie sa il ingrijeasca, avandu-l astfel doar pentru ea. Faptul ca Ryosuke poate muri nu o supara; dimpotriva, se simte usurata, realizand ca astfel, propria suferinta determinata de gelozie, va inceta.

In casa socrului, se indragosteste de gradinarul Saburo. Fiind mai in varsta decat acesta si din alta clasa sociala, dragostea ei nu are multe sanse de realizare. Cu atat mai mult cu cat Saburo, din lipsa de experienta, naivitatea specifica tineretii, sau pur si simplu, indiferenta, nu percepe semnalele ei. Intriga se complica si mai mult cand in scena intra Yakichi, socrul lui Etsuko, si cumnatii si cumnatele sale.

Romanul Sete de iubire urmareste asadar drumul sinuos al iubirii pentru Saburo parcurs de Etsuko. Drum pe care au mers toate femeile a caror iubire ramane neimpartasita. Acest drum este presarat cu dulceata clipelor in care viseaza la tanar si la un posibil viitor cu acesta, si, de asemenea, cu nesiguranta, incertitudine, gelozie, tradare, si, in final, furie. O furie ucigatoare, pe care o resimte cu toata fiinta ei si care ii intuneca judecata.

Cartea este subtire; cu toate acestea, nu se citeste foarte usor, este scrisa la persoana a treia, cu putine dialoguri si multe interpretari psihologice. 

Am apreciat insa stilul scriitorului, interpretarile sale si suspansul creat. Nu mi-a placut finalul; el se potriveste profilului psihologic al lui Etsuko, dar, desi sunt constienta ca exista femei in stare sa faca orice pentru fiinta iubita, cred cu tarie ca iubirea sau lipsa ei nu justifica orice gest. Cine nu accepta respingerea, da dovada de egosim si aroganta duse la extrem, si ar merita sa plateasca cu varf si indesat aceste derapaje.

Cartea se gaseste pe elefant.ro, sub forma electronica (ebook) sau tiparita.

Read more »

Posted in: Hrana pentru suflet