Roman politic, cu actiunea plasata intr-un viitor distopic, O mie noua sute optzeci si patru prezinta viata lui Winston Smith din momentul in care incepe sa se razvrateasca impotriva guvernului totalitarist al Oceaniei, una dintre cele 3 mari super-puteri totalitariste in care este impartita lumea, si, in special, impotriva Fratelui cel Mare, conducatorul suprem. Scrierea intr-un jurnal sau inceperea unei relatii cu o colega, Julia, sunt actiuni pentru care ar putea fi in orice moment ridicat de Politia Gandirii, inchis, torturat si omorat.
Lumea lui Smith se imparte intre oamenii Partidului, aprox.2% din populatie, oameni transformati in niste roboti carora li se interzice sa simta sau sa gandeasca altceva decat ce vrea Partidul, si proli, restul populatiei, oameni simpli, fara carte, care traiesc intr-o saracie infioratoare, ceea ce ii face complet inofensivi pentru Partid.
Intr-o astfel de lume, valorile sunt rasturnate, lucru aratat de lozincile Partidului:
Razboiul este pace
Libertatea este sclavie
Ignoranta este putere
Controland trecutul si prezentul, prin rescrierea cartilor si a ziarelor, Partidul controleaza astfel viitorul
Cine controlează trecutul controlează viitorul.
Cine controlează prezentul controlează trecutul
Cine controlează prezentul controlează trecutul
Tintele sale sunt eliminarea sentimentelor si a gandirii, prin folosirea terorii si a urii. In acest scop, Partidul lucreaza asiduu la o noua limba, Nouvorba, din care elimina majoritatea cuvintelor. De exemplu, pentru cuvantul bun nu este nevoie de sinonime, iar mai bun se poate exprima ca plusbun si dubluplusbun, iar prost este pur si simplu nebun. De ce sa fie nevoie de alte cuvinte?! Fara cuvinte cu ajutorul carora sa iti exprimi gandurile, incet incet ajungi sa nu mai ai ganduri, sa nu mai intelegi de exemplu ce este revolutie daca in limba ta nu exista un astfel de cuvant. Genial, nu? Avand in vedere starea sistemului nostru de invatamant si oamenii care iau decizii in ceea ce il privesc, tind sa cred ca acestia au citit cartea lui Orwell si au preluat aceasta idee.
Sfarsitul este trist; nu, cartea nu este un film american in care apare un erou care rastoarna de unul singur guvernul. Din pacate, in realitate, este nevoie de mult mai multi eroi, iar uneori este prea tarziu, oricat de multi ar fi. Din pacate, in realitate, adevarul este ca nu prea mai sunt eroi, fiecare este doar pentru sine, fiecare vede ceea il afecteaza doar pe el si pe familia lui, moralitatea e o chestie depasita, principii au doar idealistii, iar ignoranta este motiv de fala (vezi "eu nu ma uit la televizor/stiri"). Ne transformam incet, incet, in oameni usor de condus de catre o mana de totalitaristi care incearca sa suprime gandirea si sensibilitatea si sa conduca prin URA.
Aceasta carte ar trebui introdusa in lista de lecturi obligatorii in cadrul liceului. O multime de subiecte ar putea fi extrase si discutate cu tinerele minti, poate doar asa, incercand sa le modelam de cat mai devreme, vor ajunge oameni capabili sa discearna adevarul de minciuna, curajul de lasitate, ignoranta de cultura, simt civic si moralitate. Inca nu ne-am transformat in Oceania, inca mai avem o sansa.
0 comentarii :
Trimiteți un comentariu