Vacanta in Andaluzia: Granada si Alhambra, un vis implinit

In ultima parte a calatoriei noastre am vizitat Granada. Acest oras a fost motivul pentru care am inceput sa planuiesc vacanta in Andaluzia. Fotografiile altor calatori ma lasau muta de admiratie, iar palatul Alhambra mi se parea rupt din povestile Seherezadei. Mi-am spus ca trebuie neaparat sa ajung in acest loc si in 2016 am ajuns.
La sfarsitul lunii martie, am petrecut aproape doua zile in acest oras plin de culoare, masini, turisti si veselie. Asta in ciuda ploii care ne-a insotit cateva ore si care ne-a scurtat plimbarea la pas pe stradutele extrem de inguste dar pline de flori si detalii care imi atrageau privirea in toate directiile.
Granada este un oras mare, in care forfota este mare la orice ora din zi sau noapte. Aici am intalnit cel mai mare numar de turisti. Prin comparatie, Cordoba mi-a parut atunci foarte linistita si intima. Din Sevilla am vazut prea putin ca sa imi formez o parere, dar imi inchipui ca este asemanatoare Granadei.
Am gasit greu cazare in Granada, deoarece voiam sa aiba un cost bun, parcare gratuita si aproape de o statie de autobuz, deoarece nu voiam sa intram cu masina in oras (citisem ca e aglomerat iar locurile de parcare sunt practic inexistente). Am insistat pe Booking, am cautat zile in sir si in cele din urma am gasit motelul Sierra Nevada, cu un scor bun pe Booking, cu parcare gratuita si statie de autobuz plasata practic la 100m. Motelul arata foarte bine, camera a fost mare, utilata cu tot ceea ce trebuie; am avut o mica problema cu aerul conditionat, pe care nu am reusit sa il pornim initial, dar receptionerul chemat in ajutor a fost foarte dragut si am rezolvat imediat problema. Pe scurt, pentru cateva zile de cazare in Granada, motelul Sierra Nevada este o alegere foarte buna.

Cum se ajunge de la motelul Sierra Nevada in centrul Granadei: se ia autobuzul SN2 directia Estacion -> Palacio de Deportes, se coboara la a 5-a statie (Cruz del Sur), apoi se ia autobuzul LAC directia Cruz de Sur -> Violon si se coboara la statia Catedrala (a 6-a statie). De aici se poate ajunge pe jos la Plaza Isabel de Catolica (120m) si Plaza Nueva (240m).

Cum se ajunge din centrul Granadei la motel: se ia autobuzul LAC directia Violon->Cruz de Sur din statia Humilladero sau Fuente de las Batallas, si se coboara la statia Cruz de Sur, de unde se ia SN2 directia Estacion de Autobuses si se coboara la statia Estacion de Autobuses, cea plasata chiar langa motel. 

Toata calatoria cu autobuzul nu dureaza mai mult de 15-20 de minute si aveti ocazia sa vedeti astfel o mare parte din oras. 

Cum se ajunge din centrul Granadei la Alhambra: se poate lua autobuzul C3 sau C4, a carui statie se afla in Plaza Isabel la Católica langa statuia reginei Isabel la Católica si Christopher Columbus de la capatul Gran Vía.

Ruta autobuzului C3: Plaza Isabel la Católica - Plaza Fortuny - Calle Molinos - other stops - Generalife (ticket office) - Puerta de la Justicia - Hotel Palace - Calle Santiago - Plaza Isabel la Católica

Ruta autobuzului C4: Plaza Isabel la Católica - Plaza Fortuny - Calle Molinos - other stops - Generalife (ticket office) - Generalife (car park) - Barranco del Abogado - Campo de Príncipe - Plaza Isabel la Católica

Aceste autobuze urca dealul spre Alhambra, patrunzand in hatisul de stradute inguste. In ziua in care am ajuns in Granada, din greseala am intrat cu masina noastra inchiriata, un Ford Fiesta micut, pe aceste stradute. A fost un cosmar. La un moment dat, am ajuns intr-un punct in care am crezut ca ne-am blocat. Intre masina si zid era practic 1 cm. Nu glumesc. Am reusit sa trecem, cu mari emotii, fara sa avariem masina (orice avarie adusa masinii inchiriate se plateste). Nu stiam cum sa iesim din acel labirint. In cele din urma am reusit sa ajungem la strada principala, iar aceasta peripetie s-a transformat intr-una din acele amintiri savuroase care fac orice calatorie de neuitat.

Biletele la Alhambra le-am cumparat de pe site-ul oficial, optand sa le ridicam din magazinul Alhambra Bookstore, aflat chiar in centrul Granadei. Operatiunea de ridicare a biletelor a decurs normal, si astfel singura grija ramasa a fost sa ne urcam in autobuzul care trebuia sa ne duca la faimosul palat maur.

Alhambra este minunata, asa cum au simtit si descris nenumarati alti calatori inaintea mea. Zidurile galbene ale palatului, camerele si coridoarele incarcate de motive florale, scarile, gradinile, totul este minunat. Cu toate acestea, nu am simtit acea exaltare care credeam ca va fi resimtita atunci cand, acasa fiind, citeam despre Alhambra. Si asta din urmatorul motiv: cu cateva zile in urma vazusem palatul Alcazar din Sevilla, cel mai vechi palat regal din Europa. Ei bine, acest palat este pur si simplu magnific. Tot ceea credeam ca voi simti privind Alhambra am simtit de fapt plimbandu-ma si admirand Alcazar. In plus, gradinile acestuia sunt superbe, mult mai frumoase decat cele din Alhambra iar acea parte a palatului care a aparut in diverse scene din Games of Thrones este nemaipomenita. Deci, asta e: sunt convinsa ca, daca prima vizita este la Alhambra, acest palat iti va ramane in suflet. Insa, daca il vezi dupa Alcazar din Sevilla, atunci Alhambra iti va parea ca sora mai mica, frumoasa si ea, dar neputandu-se compara cu sora mai mare superba. Cel putin asa am simtit eu.

Vizita la Alhambra dureaza cateva ore bune. Apoi am avut dupa-amiaza libera, pe care am petrecut-o plimbandu-ne pe stradutele pline de farmec al cartierului Albaicin.  Acest cartier maur, cu case albe cu aer boem, este plin de taverne dragute in care poti servi un pahar de Sangria sau diverse feluri de mancare traditionala facuta pe loc. Am intrat la intamplare intr-o astfel de taverna, am mancat, am baut si ne-am simtit extraordinat printre localnici, acompaniati de muzica traditionala. A fost o dupa-amiaza extrem de placuta, de care imi voi aminti mereu.

Centrul Granadei este plin de viata; foarte multi turisti, foarte multe localuri unde poti servi ce doresti (mancare thailandeza, indiana, turceasca, vegana, vegetariana, tapas de toate felurile). De aici pornesc stradute intesate de mici magazine de suveniruri exotice, case cu arhitectura islamica sau moderna, mici piete pline de flori si terase in care ai tot sta. Practic, odata pornit la plimbare, tot uitandu-te la magazine, terase, case, catedrale, etc. nici nu realizezi ca te-ai pierdut in labirintul de stradute intortocheate, dar asta e tot farmecul acestor cartiere.

Seara am mers la un spectacol de flamenco la Raiz U Duende (adresa Cuesta San Gregorio 30, Albaycin). Mai vazusem un astfel de show la Barcelona, cand glasurile celor doua cantareste si dansul lor senzual m-au impresionat foarte mult. De data aceasta, cantareata nu a reusit sa ma impresioneze la fel de mult, dar oricum a fost o experienta placuta. Plimbarea de dupa, pe stradutele orasului, unde la ora 22, a fost si mai frumoasa. 

Am plecat din Granada incantata ca am reusit sa imi indeplinesc un vis. M-as intoarce in acest oras, ca de altfel in toata Andaluzia, imediat. Dintre toate calatoriile mele, cea in Andaluzia mi-a ramas in suflet ca cea mai frumoasa si plina de farmec.

Read more »

Posted in: Hoinari prin lume

Shantaram, de G.D. Roberts, un roman cu întâmplări reale pe scena incredibilei India

Shantaram, de Gregory David Roberts, cuprinde volumele I și II și spune, într-o mie de pagini, povestea lui Lindsay. Este o poveste fantastica, din acelea care se pot transpune cu ușurință într-un film de Oscar. Un film inspirat dintr-o poveste reala. Pentru ca da, sursa de inspirație în acest caz a fost chiar viata scriitorului. O viata trăită la maxim, cu multa adrenalina, cu trădări, iubiri, greșeli, prietenii, zâmbete, lacrimi, durere sufleteasca, durere fizica, tortura, agonie, extaz. Și, mai presus de tot, cu India și oamenii din aceasta tara exotica.
Lindsay este australian. Devine dependent de heroină și începe sa jefuiască bănci pentru a-și satisface viciul. În urma unui astfel de jaf, în 1978 este prins și încarcerat pentru 19 ani. În 1980 reușește o evadare ca în filme, cu puțini sorti de izbândă, și ajunge în Bombay, unde va petrece 8 din cei 10 ani petrecuți în libertate (va fi prins și își va ispăși condamnarea de 19 ani). Aici nu cunoaște pe nimeni. Însă de îndată ce părăsește aeroportul, se împrietenește cu șoferul de taxi ales sa îl ducă în oraș. Aceasta prietenie este ceva deosebit, iar micuțul indian cu zâmbet mare, Prabaker, ii va fi alături în multe clipe dificile. El ii va arata orașul, părțile turistice și nu numai. Îl va duce în satul sau natal, vechi de când lumea, arătându-i viata la tara din India. Tot el ii va găsi un loc în mahala, atunci când Lindsay rămâne fără bani. Îi va arata cum se trăiește în mahala, alături de alte 25000 de suflete înghesuite pe câțiva zeci de metri pătrați. Lindsay va înființa în mahala o micuța clinica unde ii va trata pe gratis pe toți cei ce ii cer ajutorul. De asemenea, va lupta alături de prietenii sai din mahala împotriva incendiilor, holerei și inundațiilor. Devine astfel Shantaram, om al păcii, si realizează ca indienii pun mult suflet în ceea ce fac, accepta viata cu bune și cu rele dar nu încetează sa spere și sa lupte pentru o viata mai buna. Și, mai ales, nu uita sa zâmbească.
Lindsay se îndrăgostește în Bombay. Karla, o elvețianca, ii cucerește inima, dar este o femeie dificila, cu un trecut dureros, care o împiedică sa iubească la rândul ei. Doua suflete care se plac, dar care nu reușesc sa se înțeleagă și sa rămână împreună.
Un alt om de care Lindsay se apropie este Abdel Khader Khan, liderul afgan al unui clan mafiot din Bombay. Percepandu-l ca pe o figura paterna, Lindsay va face multe sacrificii de dragul lui, inclusiv o călătorie în Afganistan care aproape ca ii viata.
Lumea lui Lindsay este populata, așadar, de oameni săraci și inimosi din mahalalele Bombay-ului, de mafioți, prostituate, hoți, criminali, cerșetori ei luptatori; o lume colorata, vie, mereu în mișcare, în care neatenția se plătește scump. În ciuda traumelor psihice și fizice prin care trece (cele din închisorile Bombay-ului sunt cel puțin groaznice), Lindsay nu încetează sa iubească orașul, sa ii iubească pe indieni, și sa fie alături de prietenii sai la bine și la greu.
Citind aceasta carte, mi-am răspuns unei întrebări mai vechi: am puterea sa vizitez India? Deoarece dorința am. Dar am realizat ca nu cred ca voi face fata căldurii, mizeriei, aglomeratiei, haosului de pe străzi, sărăciei și bogăției puse fata în fata. Cred ca indienii sunt oameni deosebiți, asa cum ii prezintă scriitorul, trebuie sa fie dacă pot sa trăiască milioane de oameni unul lângă altul; dar dezordinea lor pe mine personal ma depășește. Cel puțin momentan.
O carte deosebita, cu acțiunea în India, cu întâmplări care ne fac sa ne gândim la destin, la definiția binelui și raului, la prieteni ce îți stau alături necondiționat, la momentele care ne-au marcat destinul. Ce putem dori mai mult?! Citiți așadar Shantaram și lăsați-vă vrăjiți de Incredibile India!

Read more »

Posted in: Hrana pentru suflet

Vacanta in Andaluzia: pe strazile Cordobei si in labirintul din Mezquita, bijuteria cea mai de pret a Andaluziei

Cordoba este un oras superb din Andaluzia, pe strazile caruia ne-am plimbat timp de 2 zile. Ca atmosfera generala, mi s-a parut mult mai linistit si mai putin comercial decat Granada si Sevilla.
Noi l-am vizitat spre sfarsitul lunii martie, deci in afara sezonului turistic; turistii fiind mai putini si strazile libere, am putut admira in voie arhitectura cladirilor, culoarea lor care mi se pare foarte calda si plina de viata, usile sculptate si impodobite cu fel de fel de zavoare si ciocane, frescele de pe zidurile caselor, basoreliefurile minunate, florile de la ferestre, ghivecele colorate, si toate acele elemente care fac din Cordoba unul din cele mai frumoase orase maure din Spania.

Printre atractiile pe care le-am vizitat in Cordoba s-a numarat celebra Calleja de las Flores, strada plina de flori care te incanta si te umple de energie pozitiva. Am ratacit apoi prin Juderia, cartierul evreiesc, am admirat Maimonides, statuia celui mai faimos filosof evreu, si am intrat in Sinagoga, ce a mai ramas din ea, unica in Andaluzia si una din cele trei cele mai bine conservate cladiri medievale.

Am vizitat apoi Casa de las Cabezas, o casa a unei familii aristocrate din Evul Mediu. Vizita începe cu pivnița și apoi trece prin terasa, bucătărie si diverse alte camere. In pivnita putem vedea ruinele unui bazin de apa din timpul Imperiului Roman, iar in celelalte camere putem admira obiecte din viata de zi cu zi a familiei, casa fiind decorata si mobilata foarte frumos si in asa fel incat sa iti dai seama de functionalitatea fiecarei camere. Binenteles, camerele sunt dispuse pe mai multe etaje care inconjoara terasa casei, patio, plina de flori si fantani cu apa curgatoare, acesta fiind planul unei case tipice spaniole. Terasa este centrul casei, locul unde familia se intalneste si se relaxeaza. Intrarea costa 10 euro / 2 pers (martie 2016), vizita nu include ghid, poti sta cat vrei si admira in voie, fara sa fie cineva care sa te supravegheze. Pe scurt, daca ajungeti in Cordoba, merita sa vizitati acest obiectiv. 

Nu ai cum sa ratezi apoi o plimbare pe Puente Romano, podul roman ce impresioneaza prin masivitate si eleganta in acelasi timp.

Alcázar de los Reyes Cristianos, castelul regilor crestini, este o alta atractie a Cordobei. Ceea ce impresioneaza aici sunt gradinile, foarte frumoase si pline de portocali (da, imaginea si mai ales parfumul portocalilor este cea mai frumoasa amintire din Andaluzia; cand simti adierea fina a portocalilor, inchizi ochii si iti spui ca asa trebuie sa miroasa in Paradis; este sublim). Aici am urcat intr-unul din turnurile castelului si am avut o frumoasa priveliste a Cordobei, centrul vechi si noul oras. Am putut vedea si grajdurile castelului si am admirat caii care tocmai faceau diverse exercitii :). Da, merita vizitat, taxa fiind 9 euro / 2 pers (martie 2016).

Am lasat la urma bijuteria Cordobei. Locul care m-a coplesit, care m-a lasat fara cuvinte, care mi-a adus fericire pura in acele cateva zeci de minute in care l-am vizitat. Da, este vorba de Mezquita, moscheea-catedrala ridicata in sec. al VIII-lea, cea de-a doua din lume ca marime, si care cred ca ar trebui sa fie considerata o minune a lumii. Nu stiu cum sa explic mai bine, dar odata intrat, ti se pare ca timpul s-a oprit in loc iar in fata ti se deschide o mare de coloane colorate in rosu si alb. Sunt peste 1000 de coloane din quartz, onyx, marmura si granit, care creeaza un labirint care te atrage sa il explorezi. Si incepi sa mergi printre coloane, in semi-intuneric, vrajit de culorile figurilor geometrice si ale motivelor florale. Gasesti Mihrab-ul si il contempli mut de admiratie. Apoi, deodata, te trezesti in fata unei catedrale. Da, IN moschee, dai de o CATEDRALA catolica. Imensa. Magnifica. Impunatoare. Bogata in sculpturi si toate acele elemente tipice unei catedrale catolice. De altfel in toata moscheea, printre coloane, sunt incorporate nise cu sculpturi, statui si icoane catolice. Opulenta versus Simplitate. Amestecul acesta de elemente catolice si islamice este naucitor. Iar cand sunt alaturi, o coloana alb-rosu si o statuie a lui Iisus, ti se pare ca visezi......
Revenind la realitate, un sfat practic: vizitati moscheea incepand cu 8:30, deoarece intrarea este gratis timp de o ora. Vizitatori sunt putini, ai timp si spatiu sa admiri, sa visezi, sa te minunezi, sa te intrebi cum au reusit si sa te bucuri ca ai avut sansa in viata sa vezi si sa simti acest loc deosebit.

In ghidurile turistice gasiti si alte obiective, dar cred ca cele prezentate aici sunt cele mai importante de vizitat daca stati 2 zile in Cordoba, asa cum am stat noi. In timpul ramas mergeti pe strazi, luati pulsul orasului, uitati-va la localnici, mancati si beti alaturi de ei, cu ei daca aveti noroc, si bucurati-va de atmosfera relaxata a micului oras spaniol.

Strazile Cordobei

 

 

 

 

Alcazar 
 

 

 

 Mezquita

 

Read more »

Posted in: Hoinari prin lume

Pofta de ciocolata, de Care Santos, o carte nerecomandata celor ce sunt la dieta

Pofta de ciocolata, de Care Santos, e o carte ce îți trezește o extraordinara... pofta de ciocolata ☺In centrul acțiunii romanului se afla o ciocolatiera din porțelan, extrem de fina și frumos lucrata, puțin ciobita, al cărei sir de proprietari este urmărit, în ordine inversa, pentru a le fi povestita viata, cu bune și cu rele, și, mai ales, cu multa pasiune pentru ciocolata. Totul se petrece în Barcelona, oraș pe care l-am vizitat și eu și din care am păstrat amintiri foarte frumoase.
Cartea se citește foarte ușor. Poveștile personajelor sunt interesante, intamplarile curg, una după cealaltă, povestirea ne poarta prin diverse epoci, de la cea moderna pana la cea din sec. XVIII. Ni se prezintă ciocolatieri moderni, care încearcă sa depășească granițele rețetelor obișnuite și sa surprindă prin alăturari neobișnuite de arome; ciocolatieri tradiționali, care fac sa trăiască, pentru măcar încă o generație, gustul rețetelor moștenite de la părinți; ciocolatieri fideli lucrurilor făcute manual, și ciocolatieri care revoluționează industria, prin inventarea și folosirea mașinilor în producție. Oricum ar fi realizata, ciocolata rezultata e delicioasa, oamenii o beau dimineața, în loc de mic dejun, și par sa se bucure de o sănătate de fier. Iar ciocolatiera noastră va avea, pe rand, ca proprietar, o prințesa din Franta lui Ludovic al XV-lea, apoi prima femeie ciocolatier din Barcelona, apoi o femeie de strada, apoi un ciocolatier renumit din vechiul oraș, apoi nepoata acestuia, apoi un bătrân anticar și, în fine, Sara, o femeie ciocolatier din zilele noastre, cu o viata perfecta în aparenta, dar îndrăgostită, iremediabil, de doi bărbați, ceea ce o face sa asocieze cu frumoasa ciocolatie din porțelan dorința, pasiune, dragoste neimpartasita.
Scriitura este una simpla, nu întortocheata, ideile sunt prezentate direct, nu ți se prezintă mistere pe care trebuie sa le dezlegi, nu trebuie sa fii atent la detalii, asa cum spus, cartea e lejera, perfecta după o zi de munca, când vrei sa te relaxezi, nu sa îți bați capul cu cine știe ce idei filosofice. Singurul sfat este acesta: asigurați-vă ca aveți la îndemână cel puțin o ciocolata, pentru a va satisface pofta care va va năpădi.

Read more »

Posted in: Hrana pentru suflet

Bonusway, primesti bonus pentru cumparaturile online!

 

O veste buna pentru cei ce cumpara online! 
Bonusway este un site pe care te inregistrezi, cumperi din magazinul dorit, iar la final primesti un comision din suma platita.
In acest moment, pe site sunt inregistrate 208 magazine, in diverse categorii: calatorii, moda, frumusete, etc. Eu am retinut ce ma intereseaza: Otter, Elefant, Carturesti, Emag, Flanco, Vegis, Republica Bio si alte cateva.
Cel mai important magazin inregistrat este pentru mine Booking.com. De cativa ani imi rezerv cazarea pentru vacante prin acest site, indiferent ca e in tara sau in afara ei. Iar pana acum am fost foarte multumita de serviciile oferite. Iar faptul ca, daca folosesc Bonusway voi primi 4% inapoi din valoarea rezervarii, ma imcanta nespus.
Un alt site partener Bonusway, important pentru pasionatii dr calatorii este Vola.ro.
Asadar, pentru a primi bani inapoi din orice cumparatura online facuta pe unul din site-urile magazinelor partenere Bonusway, trebuie sa intrati pe site-ul respectiv dintr-un link de pe site-ul Bonusway.
De ex., daca gasesti o poseta draguta la Otter, intra pe contul de pe Bonusway.ro, cauta Otter si da click pe link-ul oferit. Asta e tot. Mai departe, umple cosul Otter cu ce vrei si plateste. 5% din valoarea cumparaturii se va intoarce la tine.
Pentru a retrage banii, suma din contul Bonusway ttebuie sa depaseasca 50 lei.
Sper ca te-am convins sa folosesti Bonusway de acum incolo. Daca da, da click AICI si vei primi bonus pentru inregistrare un bonus in valoare de 10 lei.
Inregistrarea se face extrem de simplu, cu ajutorul Facebook sau a contului de email. 
Cumparaturi placute!

Read more »

Posted in: Despre orice sau din toate cate putin