Maine în bătălie sa te gândești la mine, de Javier Marias: cum e când sfârșitul e aproape, atât de aproape încât ii simți răsuflarea rece

Maine in batalie sa te gandesti la mine, de Javier Marias, o carte al cărei început m-a marcat. Profund. Scriitorul reușește o chestie pe care nu am mai întâlnit-o în vreo carte citita de mine, și anume sa "simti" cum vine moartea. Înfiorător de cumplita senzația. Insingurare, frică, neputință, neîncredere ca chiar e sfârșitul, dragoste pentru cei rămași care îți umple sufletul, dar și egoism dat de instinctul de supraviețuire. Vezi tot ceea ce rămâne în urma: cămașa data jos, calda încă, și care va mai purta câteva zile mirosul tău; peria de par, crema folosita de tine și doar de tine, toate acele lucruri care îți compun viata, care sunt doar ale tale, de care nu vei mai avea insa trebuință, care își vor pierde utilitatea, importanta, deoarece erau importante doar pentru tine. Vor fi uitate, aruncate. TU vei fi uitat, aruncat într-un colt al mintii și inimii, bine închis majoritatea timpului, pentru ca viata merge înainte. Dar nu și pentru tine. Pentru tine s-a oprit. Pentru totdeauna. Acum. Aici. Nu îți vine sa crezi, dar chiar se întâmplă. Incredibil, ți se întâmplă chiar ție.

Da, m-a făcut sa simt toate acestea. Dureros de bine scrisa toată aceasta parte, în care personajul principal asista la moartea femeii la care venise pentru cina și, poate, și altele. O femeie aproape necunoscută, care moare, încet, pana la ultima suflare, lângă el. 

Restul cărții cuprinde incercarea personajului de a afla mai multe despre aceasta femeie, și a soțului femeii de a afla mai multe despre el, barbatul langa care sotia sa si-a trait ultimele clipe. Sfârșitul e frumos și el, te face sa te gândești ca viata e un sir de întâmplări care, dacă ar fi mai bine organizat, ar fi chiar frumos. De aceea trebuie sa apreciezi scurtele momente de frumusețe și fericire la adevărata lor valoare, de nestemate rare, dificil de găsit și păstrat.

Posted in: Hrana pentru suflet