Amantele, de Elfriede Jelinek, o analiza foarte acida a relațiilor dintre bărbați și femei ~ Idei de relaxare

Amantele, de Elfriede Jelinek, laureata a Premiului Nobel pentru Literatura in anul 2004, este o carte deosebita din mai multe puncte de vedere.
În primul rand, stilul folosit este unul năucitor. Propoziții scurte, uneori formate din doua, trei cuvinte, care se repeta obsesiv în cadrul unui paragraf, de parca autoarea vrea sa se asigure ca ai citit acele cuvinte si nu ai trecut cu privirea, automat, peste ele, ca le-ai procesat mesajul și ai înțeles exact ce vor sa transmită. La început mi-a fost greu sa ma obișnuiesc cu acest mod de a povesti faptele, apoi mi s-a părut ca seamănă cu felul în care noi vorbim cu noi înșine, pentru ca atunci când o facem, nu folosim fraze lungi și cuvinte pompoase, ci ne transmitem mesaje scurte și cuprinzătoare. Astfel, după primele pagini, am citit cu ușurință și chiar m-a amuzat felul în care se repeta mesajul de o mie de ori.

In al doilea rand, modul în care autoarea vorbește despre căsătorie, iubire, familie și copii este unul care iarăși te mira. Este unul cinic, crud, violent chiar. Autoarea respinge fără drept de apel o căsătorie din iubire, in opinia ei căsătoria este una de interes: femeia vrea protecție și lucruri materiale, bărbatul vrea practic o servitoare. Copiii nu sunt decât o modalitate prin care femeia își asigura statutul în căsnicie, își face datoria de femeie și soție. Practic, unicul tel al unei femei este sa se mărite, sa aibă o casa frumoasa și câțiva copii. În universul lui Jelinek, cele care încearcă sa se abata de la acest drum, sa își dorească altceva, sunt pedepsite aspru.

Eroinele cărții sunt Paula și Brigitte. Inițial, ele își doresc lucruri diferite: Brigitte e femeia tipica care încearcă sa se mărite cu Heinz, Paula e femeia moderna care crede ca își poate crea singura, învățând o meserie, un viitor mai bun, fără o căsătorie lipsita de dragoste. Brigitte face ce știu astfel de femei sa facă mai bine, apelând la vechea metoda de a atrage bărbatul: prin oferirea unui moștenitor. Paula, in schimb, învață. Apoi Paula se îndrăgostește. Și, pentru asta este pedepsita.

Urmărind destinele celor doua femei, realizezi ca Brigitte a obținut ceea ce a dorit, fiind o femeie pragmatica, ce nu s-a gândit nicio secunda la aspectele morale ale faptelor ei, sau la viata lipsita de sentimente dar plina de repulsie fata de bărbatul de lângă ea, și totodată plina de toate lucrurile materiale pe care și le-a dorit. Pe de alta parte, Paula vrea altceva. Drumul ei e întrerupt brusc de apariția iubirii, unilaterala, căci bărbații în viziunea lui Jelinek sunt incapabili de iubire. Și vedem mai departe ca pe noul drum al Paulei nu e nicio răsplată. Morala ar fi: fie vrei cariera, și atunci nu te lași abătuta din drum de nimic, fie te concentrezi pe bărbatul care crezi ca îți va da confortul material dorit.

Ce se întâmplă totuși dacă te îndrăgostești de un bărbat care, la rândul sau, se îndrăgostește de tine? Cum va arata viata unei astfel de eroine?

În concluzie, e o carte care spune multe lucruri direct, adevăruri crude despre relații în care multe femei, dacă sunt sincere cu ele înseși, se vor regăsi (eu am recunoscut în cele doua eroine diverse amice, ale căror vieți par croite după aceleași tipare). Nu e o carte care face morala, e pur și simplu o carte care spune cum stau de fapt lucrurile, ca în spatele unei familii ce pare perfecta se ascund de fapt calcule complicate și de precizie matematica.