Am descoperit Salina Cacica in urma unei cautari pe net de pe terasa pensiunii in care eram cazati in Pojorata. Am aflat astfel ca la 18 km de Gura Humorului se afla aceasta salina data in exploatare in 1798, in zona fiind dovezi arheologice ale uneia din cele mai vechi exploatari de sare recristalizata din
saramura (prin fierbere și evaporare) din Europa, datata din neoliticul timpuriu. Am hotarat sa o vizitam, gandindu-ne ca o "gura" de aer sarat nu poate fi decat binevenita.
Am ajuns destul de usor in satul Cacica si, urmand indicatorul Mina Cacica in stanga - 1 km si Salina Cacica in dreapta - 2 km, am luat-o, logic, catre dreapta. Si am mers pana cand am dat intr-adevar, de o cladire pe care scria Salina Cacica, dar care nu parea ca asteapta vizitatori, parea pustie. Am oprit si am intrebat pe cineva care tocmai trecea prin zona, si acesta ne-a lamurit ca de fapt obiectivul turistic este MINA Cacica!! Asa ca ne-am intors la indicatorul buclucas, am facut stanga si de data aceasta am ajuns unde doream. Precizez insa ca pe niciun indicator nu era trecuta aceasta mina ca un obiectiv turistic, cine nu stie precis unde vrea sa ajunga, poate sa treaca prin zona fara sa aiba habar ca pe acolo e ceva de vazut.
Taxa de intrare in mina este 10 lei pentru adulti si 5 lei pentru copii. Coborarea nu se face pe grupuri. Fiecare, cand ajunge, plateste taxa si poate cobori cele cateva sute de trepte de brad vechi de peste 200 de ani, mineralizate de saramura ce a
patruns în lemn. Temperatura in mina este de aproximativ 10 grade
Celsius.
In mina puteam vedea:
 |
| Lacul Sarat |
 |
| Capela romano-catolica |
 |
| Sala de dans |
- Capela romano-catolică Sf. Varvara, patroana minerilor - aflata la
 |
| Capela ortodoxa |
21 metri adancime. Capela nu este mare, are altar, icoane, candelabru, amvon și balcon
pentru cor, altarul și amvonul fiind sculptate in sare masiva.
- Capela ortodoxa - aflata la 35 m adancime
- Lacul Sarat - este un lac artificial sapat manual de mineri
la o adancime de 42 metri, pe pereții caruia se găsesc cristale de sare. Se pare ca in trecut pe lac se puteau face mici plimbari cu ajutorul unei plute. Insusi regele Carol I s-a plimbat cu aceasta pluta in 1902!
- Sala de dans sau "Sala Ing. Agripa Popescu" (după
numele primului director general al Regiei Monopolurilor Statului, așa
cum apare intr-un basorelief in peretele de sare) - aflata la adancimea
de 42 metri, cioplita manual, cu 3 balcoane sapate si ele in sare. Aici se organizau baluri, intalniri festive, spectacole.
- Teren de sport - aflat la 75 metri adancime. Un spatiu larg in care
 |
| Adam si Eva, sculptati in sare |
poti sta pe banci si leagane, sau juca baschet, fotbal, etc. Din pacate, locul nu este prea curat, fiind plin de praf si pamant. Nimic nu te imbie sa stai prea mult aici.
- Galerii lungi sapate in sare, presarate din cand in cand cu "gauri" negre (neluminate) pe dreapta sau pe stanga, inspaimantatoare, care te indeamna sa iti imaginezi cum e sa lucrezi intr-o mina, la zeci si sute de metri sub pamant, in conditii pe care foarte putini oameni le-ar suporta. Incepi astfel sa realizezi ca minerii sunt oameni deosebiti, care merita mult mai multa apreciere decat societatea le acorda in aceste zile.
Lacul si Sala de dans sunt cele mai frumoase locuri din salina, fiind bine puse in evidenta, luminate de reflectoare care le dau o aura
romantica, si singurele pentru care as mai vizita mina inca o data.
Caci, din pacate, e un lucru care face ca cel care viziteaza mina sa regrete aceasta hotarare si sa incerce sa iasa cat mai repede din ea. Este vorba de mirosul FOARTE puternic de motorina care te urmareste in toata salina, anuland astfel efectul benefic al sarii asupra sistemului respirator, unul din motivele pentru care cineva alege sa viziteze de altfel o salina! Avand in vedere ca depui efort mergand prin salina, urcand si coborand sute de scari, esti nevoit sa tragi adanc aer in piept, asa ca, va dati seama, cu ce senzatie de rau, durere de cap si greata, am iesit dupa circa 40 de minute. La toate acestea s-au adaugat nervii si parerea de rau ca reusim, numai noi stim cum, sa stricam tot ce e frumos in tara asta. Sa mai spun ca mirosul de motorina a patruns atat de adanc in hainele si parul meu, incat am fost nevoita sa folosesc o jumatate de tub de sampon?! si inca il simteam a doua zi! Greu de crezut, dar adevarat, din pacate.
In concluzie, cei ce vor sa viziteze aceasta salina mica, dar cu elemente atat de frumoase cum sunt sala de dans si lacul sarat, trebuie sa isi pregateasca plamanii pentru un aer nu tocmai placut. As vrea sa va spun din toata inima ca merita supliciul. Din pacate, in conditiile actuale, nu pot.
01:42
Zilele trecute impartaseam unor prieteni dragi impresiile din vacantele din tara si despre diverse locuri de poveste pe care am avut norocul si inspiratia sa le vizitez. Printre altele, am incercat sa raspundem la intrebarea: Care drum este mai frumos, Transfagarasanul sau Transalpina? Ambele drumuri prin munti sunt fascinante, te poarta intr-o lume a uriasilor, in care te simti mic, insignifiant in raport cu maretia naturii care ti se dezvaluie la fiecare pas spre inaltimi.
copil ce isi deschide cadourile primite de ziua lui. Asadar, Transfagarasanul, cu ale sale curbe stranse, sau Transalpina, cea mai inalta sosea din Romania (2145 m in Pasul Urdele)? Deoarece nu am putut sa dam un raspuns clar la intrebarea de mai sus, am hotarat ca anul viitor sa le parcurgem inca o data, poate poate reusim sa alegem. Si daca nu reusim nici la anul, atunci peste doi ani, si tot asa....:)
Posted in:
Hoinari prin lume
Postări
