Castelele Regelui
Ludwig al II-lea mi-au părut a fi scoase din poveștile pe care le citeam în copilărie. In primul rand, impresionează peisajul natural în care au fost ridicate. Castelul
Neuschwanstein este pe un colt de munte, având într-o parte vedere la o minunată cascada ce se repede vijelios spre vale, iar în cealaltă o priveliște larga populata de munți, orașele și lacuri.
Castelul
Linderhof este efectiv într-o vale micuta înconjurata de culmi împădurite. De culoare alba, pare o micuța perla într-o scoica plina de păduri și pajiști. Iar castelul
Herrenchiemsee este plasat pe o mica insula de pe lacul Chiemsee, ajungandu-se la el doar cu vaporașul. Aceste castele nu par sa aibă neapărat o poziție strategica din punct de vedere politic sau militar, pur și simplu locul lor a fost ales pentru a se potrivi cat mai bine povestii pe care o spune castelul respectiv.
Singurul castel terminat în timpul vieții regelui, în care acesta stătea câteva luni pe an, a fost castelul
Linderhof. Acesta este mic, comparativ cu alte castele, și aranjat sa arate ca o mica bijuterie. Încărcat pana la refuz cu podoabe. Pereții, tavanul, mobilierul, candelabrele - niciun loc gol pe ele, pline de o dantelarie din lemn sculptat și poleit cu aur. Doar 2 kg de aur au fost folosite pentru întreg castelul, cu toate ca îți pare ca sunt sute de kg. Am văzut celebra masa pe care o cobora, printr-un sistem ingenios, în bucătăria de sub camera respectiva, pentru a fi umpluta cu bunătăți și ridicata apoi spre a fi servite regelui.
Camera de citit este o nebunie dantelata, cu un candelabru superb din fildeș indian. În tot castelul, de-a lungul pereților, sute de vaze - regelui ii plăcea sa le colecționeze. Uimitor cat de bine încadrate în modelul peretului, pe mici polițe aurite.
Castelul
Neuschwanstein nu a fost terminat nici pana în prezent. Se vizitează doar câteva săli, care sunt minunate, totul culminând cu dormitorul regelui, la care s-a lucrat 4 ani. Sculptat tot în lemn, cu un pat cu baldachin superb, cu statuile lui Tristan și Isolda, povestea acestora fiind tema pe care este centrata decorarea încăperii. De altfel, piesele lui Wagner sunt un laitmotiv al castelului, regele fiind un fan al acestuia.
Castelul
Herrenchiemsee este copia castelului Versailles. De ce? Pentru ca regele Ludwig II a avut o adevărată obsesie pentru Regele Soare, statui și alte simboluri ale acestuia găsindu-se și la Linderhof. Sala oglinzilor din castelul Herrenchiemsee este considerata de multi mai frumoasa decât cea din Versailles, în general castelul parandu-mi mai extravagant decât originalul.
Castelul
Neuschwanstein nu are grădini; cele ale castelelor
Linderhof și
Herrenchiemsee sunt micuțe dar superb amenajate, cu statui, fântâni, chioșcuri, căsuțe decorate în diverse stiluri (maur, marocan, de ex., la
Linderhof).
Pentru vizitarea castelului
Neuschwanstein cel mai bine este sa faceți o rezervare online. Trebuie sa introduceți datele unui card de credit și ora la care vreți sa vizitați castelul. Vizitarea durează 30 de minute și se face doar cu ghid. Rezervarea se poate anula gratuit cu pana la 2 ore înainte de ora programata pentru vizita. Încă în lucru important este faptul ca, dacă aveți rezervare, trebuie sa va prezentați sa ridicați biletele cu cel puțin 1 ora înainte de ora programata, altfel rezervarea este anulata. Noi am cumpărat, în locul biletelor, pass-ul pentru vizitarea castelelor bavareze,
Partner-Mehrtagesticket, in valoare de 47 euro, economisand în felul acesta o suma importanta. Mai multe informații despre pass găsiți
aici
Pentru vizitarea castelelor
Linderhof și
Herrenchiemsee nu este nevoie de rezervare, trebuie ținut cont ca vara, în cazul castelului din urma, ultima vizita cu ghid este de la ora 17, vaporașului ii ia 20 de minute sa ajungă la insula, iar de la debarcader la castel se mai fac, pe jos, 15-20 de minute. Așadar, consultați programul vaporașului și programati-va ziua astfel încât sa reușit sa vizitați și acest Versailles bavarez.
Regele Ludwig II a fost un visător; introvertit, inclinat spre muzica, timid, romantic, un pic tragic. Castelele sale au fost mult mai mult decât simple locuințe; au fost visele, aspirațiile, gândurile sale. Vizitandu-le, am avut senzația ca invadez un spațiu intim, în care cineva își permitea sa fie el însuși, fără ascunzișuri. Vezi dorințele, vezi frumosul, vezi pana la urma, o parte din sufletul unui om. Da, fix asta am simțit. Sunt nemaipomenite aceste castele, și va invit sa le vedeți și sa încercați sa le vedeți prin ochii Regelui Nebun: impunătoare, semețe, intime, opulente, magnifice.
Castelul Linderhof
Castelul Linderhof
Castelul Linderhof
Castelul Linderhof
Castelul Linderhof