imagina intr-o lume aparte, unde exista doar zambete si bucurie. Imi da o stare de bine, de calm, de speranta. Poate astfel s-a simtit si Eminescu, sub crengile batranului sau tei.
In urma vizitei la Iasi, am aflat ca teiul lui Eminescu are 540 de ani! Si ca supravietuieste datorita unui fenomen biologic extrem de rar. Practic, ramurile teiului au trecut prin trunchiul imbatranit,
de la o inaltime de peste 2 m, si au creat
radacini adventive, ceea ce permite copacului sa infloreasca an de an. Frumos, nu? Un arbore deosebit, ce nu se da batut, in ciuda tuturor furtunilor din secolele pe care le-a trait pana acum.
Sa ne lasam, asadar, imbatati de parfumul teilor, sa fim tari si sa tinem piept furtunilor din viata noastra precum ei!