
In ultimele zile ale vacantei am reusit sa termin Blandetea noptii, faimosul roman al lui F. S. Fitzgerald. Am inceput cartea mai demult, însă primul capitol a fost tare greu de terminat. Stilul flashback folosit in aceasta parte a cartii, cu multiple evocari ale trecutului, precum si introducerea numeroaselor personaje, salturile rapide intre povestile acestora, frazele lungi, indiciile prea multe sau prea putine, toate acestea m-au facut sa incetinesc ritmul si sa recitesc anumite pasaje pentru a intelege actiunea. De cateva ori am fost tentata sa renunt, deoarece, in acest prim capitol scriitorul nu mi-a starnit interesul pentru poveste, pentru personaje, nu doream sa ii cunosc mai bine pe sotii Diver.
Am continuat sa citesc, doar datorita...